Care urmează sa fie prioritatea №1 pentru orice guvern indiferent de culoarea politică?
Republica Moldova se confruntă în prezent cu cea mai profundă criză demografică din istoria sa.
În prezent numărul copiilor noi născuți a scăzut sub 30 mii anual, număr care conform estimărilor demografilor nu s-a mai întâlnit cel puțin din 1845 sau mai mult de 175 de ani.
Astfel în 2021 numărul noilor născuți a coborât până la 29,2 mii copii, ceea ce este cu 10 mii mai puțin decât doar 5 ani în urmă.
Această criză demografică este rezultatul mai multor procese negative care au loc în țara noastră, dar care la rândul său declanșează mai multe crize și cu certitudine transformă problema demografică în principala problemă a țării.
În opinia mea, indiferent de culoarea și orientarea politică a oricărui guvern, care va veni în Moldova în următorii 10-20 de ani, pentru ei prioritate trebuie să fie și sigur va fi provocările generate de criza demografică.
Dar să le luăm pe rând.
La baza crizei demografice în Moldova stau mai mulți factori, principalul fiind migrația masivă a populației peste hotarele țării. Astfel, în prezent, din cei 3,5 milioane locuitori de pe malul drept a Nistrului, doar 2,6 milioane oficial sunt în țară, alte 900 mii sunt permanent peste hotare.
La ei trebuie adăugați cel puțin 300 mii, care pleacă pe câteva luni la muncă peste hotare și care sunt foarte slab legați de Moldova. În consecință, avem în orice perioadă 1,2 milioane de cetățeni peste hotare și doar 2,3 milioane în țară. Astfel, fiecare al treilea cetățean al Moldovei nu se află pe teritoriul țării. La fel, sau chiar mai prost, stau lucrurile și-n stânga Nistrului, unde din 465 mii locuitori oficial înregistrați, doar maxim 300 mii se află în regiune.
Această depopulare masivă a țării prin migrațiune lasă o amprentă puternică asupra natalității. Specialiștii estimează că în prezent 16 mii de copii se nasc anual peste hotarele țării și mai puțin de 30 mii în țară.
Altfel spus fiecare al treilea copil născut de un cetățean din Moldova nu se naște în țară. Întrebarea este cum vom reuși să aducem și să reintegrăm în societatea noastră acești copii, care cu excepția părinților proveniți din Moldova, cu nimic nu sunt legați de țara lor de origine.
Aceasta se întâmplă deoarece până la 40% din tinerii de vârsta productivă se află peste hotarele țării, iar din cei cu vârsta de peste 60 de ani, doar 10% sunt peste hotarele țării.
Tinerii plecați peste hotare și bătrânii aflați în Moldova au generat un alt efect îngrijorător: îmbătrânirea rapidă a populației. Astfel, ponderea persoanelor cu vârsta de peste 60 de ani, crește vertiginos și se apropie de 25%, comparativ cu 14% acum 20 de ani.
Spre regret, procesul de migrație rămâne cea mai mare provocare pentru Republica Moldova și trebuie să devină subiectul de bază pe agenda oricărei guvernări. Conform sondajelor de specialitate fiecare al 3-lea tânăr declară că intenționează să plece în timpul apropiat peste hotare. Mai grav este neîncrederea părinților în viitorul copiilor lor aici acasă în Moldova. Din an în an cifrele diferă puțin, dar rămân extrem de alarmante. Între 60-70% din părinți declară că nu văd viitorul copiilor lor aici în țară. Acest aspect trebuie să devină preocuparea noastră majoră.
O altă provocare, care are un impact major asupra natalității, este schimbarea atitudinii față de familie și comportamentului social al tinerilor.
Fără a da aprecieri la deciziile lor trebuie să constatăm că în prezent tinerii se căsătoresc cu 5 ani mai târziu decât acum 20 de ani. Astfel, în prezent vârsta medie a bărbaților la prima căsătorie este de 29 de ani față de 24 de ani cât a fost în trecut. La femei avem același lucru, vârsta medie la prima căsătorire a crescut de la 22 la 26 de ani. Prin amânarea formării familiei, de fapt se pierd cei mai importanți ani de reproducție la femei, fapt care se manifestă foarte clar în tendințele demografice negative.
Familia a devenit o instituție foarte fragilă, iar valorile familiare au fost compromise puternic în societatea modernă, fapt care în consecință generează efecte catastrofale în societatea, economia și securitatea țării.
Însă chiar și după căsătorie tinerii nu se grăbesc cu nașterea primului copil, iar decizia de a naște al doilea copil este o decizie tot mai rar întâlnită.
Femeile se limitează de regulă la un singur copil, decizie influențată și de politica greșită în privința femeilor. Astfel, sistemul de suport din partea statului la îngrijirea copiilor este unul discriminatoriu și necorespunzător situației economice. Astfel, femeia care a decis să nască al doilea copil, sistemul actual o condamnă la sărăcie, deoarece plata pentru îngrijirea copiilor devine din ce în ce mai mică, iar estimările experților arată că nașterea celui de al doilea copil de fapt înseamnă o pensie cu 20% mai mică pentru mamă. Este necesar de intervenit urgent în sistemul de plăți pentru îngrijirea copilului, pentru a elimina toate aceste discriminări economice, care descurajează enorm viitoarele mame.
O altă problemă, care puțin se discută în societate, dar care are un impact major asupra familiei și în consecință a supraviețuirii noastre ca națiune este scăderea dramatică a duratei unei căsătorii, care în prezent se apropie vertiginos de media de 10 ani. Aceasta este durata de viața a unei căsătorii în Moldova. Nu e de mirare că la 22,5 mii căsătorii anual, noi avem deja înregistrate 10 mii de divorțuri. Pare incredibil, dar am ajuns că la două căsătorii avem înregistrat un divorț.
Migrația tinerilor peste hotare, îmbătrânirea rapidă a populației, căsătoria târzie, ezitarea de a naște primul copil și evitarea nașterii celui de al doilea copil, precum și reducerea dramatică a duratei unei căsătorii, sunt doar câteva din provocările, care stau în fața noastră, dar care influențează enorm procesele demografice, sociale, economice, politice și de securitate ale țării.
Moldova deja se confruntă cu probleme majore în protecția populației în vârstă. Nu e de mirare.
La cei 470 mii salariați din sectorul real al economiei revin 155 mii bugetari și 674 mii pensionari, dintre care 524 mii pentru limita de vârstă.
În consecință, în prezent unui salariat din sectorul real al economiei revin aproape două persoane întreținute, din rândul pensionarilor și bugetarilor. Evident că acest sistem nu se poate întreține și noi suntem forțați de circumstanțe să alocăm din bugetul de stat aproape jumătate din suma necesară pentru menținerea sistemului de pensionare, față de 15% cât alocam în momentul creării acestui sistem de pensionare. Iar pensia medie este cu aproape 50% mai mică decât standardele internaționale impuse de Organizația Mondială a Muncii.
Lipsa muncitorilor și falimentul sistemului de pensionare forțează toate guvernele să sustragă banii de la investiții, proiecte de dezvoltare economică și alte priorități naționale, pentru menținerea sistemului de pensionare.
Astfel, criza demografică lovește direct în potențialul de creștere economică a țării, subminând orice posibilitate a guvernului de a interveni cu proiecte de dezvoltare.
O problemă și mai mare devine lipsa de cadre în economia națională. Mai multe sectoare cum ar fi cele din domeniul construcției, IT și alte industrii, se confruntă cu deficit enorm de cadre.
Mediul de afaceri exercită presiuni asupra autorităților în vederea liberalizării pieței muncii și permiterea aducerii forței de muncă străine în Moldova. Îngrijorările agenților economici sunt înțelese de noi, însă întrebarea rămâne deschisă. Este oare gata societatea noastră, clasa politică, oamenii de rând în schimbări etnice și religioase, care vor fi generate de fluxul forței de muncă străine în Moldova. Țări cu o experiență și un nivel de dezvoltare mult mai avansat decât Moldova nu fac față schimbărilor etnice și religioase care au loc în țara lor datorită migrației puternice a forței de muncă străină. Este gata Moldova pentru astfel de procese?
Sunt doar câteva constatări ale cauzelor și efectelor crizei demografice profunde prin care trece Moldova în prezent.
Cu certitudine, nu avem timp pentru meditații lungi. Problema fundamentală de securitate și supraviețuire a noastră ca națiune ține de capacitatea întregii societăți, a intelectualilor, oamenilor de rând și a întregii clase politice să răspundă responsabil acestor provocări. Probleme fundamentale generate de criza demografică trebuie să devină o prioritate indiferent de cine se află la guvernare.
Este problema noastră NUMĂRUL UNU pentru următorii 10-20 de ani.