«Vom ajunge să ne muşcăm coatele pentru problemele pe care ni le va cauza summit-ul de la Vilnius»

1. Nu aveţi impresia că după recentul summit de la Vilnius liderii Alianţei pentru Integrare Europeană, aflată la guvernare în Moldova, trăiesc o stare de euforie debordantă nemotivată?

1. Nu aveţi impresia că după recentul summit de la Vilnius liderii Alianţei pentru Integrare Europeană, aflată la guvernare în Moldova, trăiesc o stare de euforie debordantă nemotivată?

Ba din contra, euforia acestora îmi pare a fi destul de motivată. Toţi aceşti ani dînşii au alimentat societatea cu mitul despre integrare europeană, iar summit-ul de la Vilnius le-a permis să facă balada să mai dureze încă un an de zile. Vilniusul în sine nu ne oferă nimic concret, visteria va fi goală, dar vorbele sună frumos. Cetăţenii ţării au perceput summit-ul mai ca o înmînare oficială a permisului de acces în UE. Nu este oare acesta un pas de PR reuşit pentru Guvern, care nu a făcut nimic pentru economia statului şi-şi pune speranţa doar în descreierarea poporului?

Euforia liderilor Alianţei se aseamănă cu euforia unui comerciant, care a reuşit să păcălească un cumpărător neghiob. Pînă cînd moldovenii îşi vor da seama despre esenţa documentului parafat, despre consecinţele pe care le poate avea, despre avantajele şi dezavantajele pentru noi în calitate de stat, următoarele alegeri deja se vor produce, iar actualii iluzionişti politici vor accede din nou în Parlament, înregistrînd un procent suficient de voturi. Deci, fizionomiile de vulpoi satisfăcuţi ale liderilor Alianţei îmi par a fi destul de justificate, căci şiretlicul politic le-a reuşit.

2. Totuşi proiectul «Parteneriatul Estic» şi situaţia în Europa, în general, se poate modifica în mod esenţial după alegerile în Parlamentul European, planificate pentru primăvara anului viitor. Vor fi desemnaţi noi comisari europeni, se vor contura noi tendinţe…

De fapt, summit-ul de la Vilnius a fost necesar nu doar pentru autorităţile moldoveneşti, ci şi pentru oficialii europeni, cei din urmă avînd nevoie de propriile istorii de succes. Totuşi, pentru ei summit-ul, în general, a însemnat un eşec după refuzul Ucrainei, Armeniei şi Azerbaidjanului de a semna documentele. Eşecul este recunoscut de înşişi europeni. Acesta va condiţiona revizuirea în totalitate a proiectului «Parteneriatul Estic». Există posibilitatea că acesta în genere va dispărea.

Aveţi dreptate, meţionînd că încă nu este clar cum va arăta următorul Parlament European şi pentru care politică externă va opta. Nu exclud din partea UE o politică mai conservatoare în problema extinderii.

Şi dacă acum, vorbind despre şansele reale ale Moldovei de a adera la UE, putem discuta despre o perspectivă de 20 de ani, atunci în anul viitor în Uniunea Europeană se pot produce nişte schimbări politice de natură să provoace chiar şi excluderea Moldovei din lista de candidaţi potenţiali.

Ţin să menţionez că, indiferent de politica externă a UE, păşind pe calea integrării europene intransigente, Moldova riscă să suporte prejudicii enorme în calitate de stat. Efectele Vilniusului le vom resimţi şi din perspectiva stabilităţii economice, şi din perspectiva raporturilor cu Rusia, şi din cea a integrităţii teritoriale. Dacă euforia liderilor Alianţei mai poate fi justificată, îmi pare rău că euforia a pus stăpînire pe atîţia locuitori ai ţării. Noi, în calitate de societate, vom ajunge să ne muşcăm coatele pentru problemele pe care ni le va cauza summitu-ul de la Vilnius.

3. Care ar fi dedesubturile declaraţiei extrem de scandaloase a Preşedintelui român, Traian Băsescu, acesta din urmă afirmînd că Moldova trebuie nu doar să adere la Uniunea Europeană, ci să se mai facă şi membră a NATO şi chiar să se unească cu România? La ce bun Preşedintele român ar compromite Chişinăul în relaţiile acestuia şi cu Moscova, şi cu Tiraspolul?

Este un banc, în care se spune că «uneori banana este pur şi simplu o banană». Acelaşi lucru se poate spune şi despre Băsescu. Declaraţiile acestuia despre unionism sînt doar nişte manifestări ale unionismului. Cred că domnia sa este deja preocupat nu atît de situaţia în care pune autorităţile moldoveneşti, cît de propria situaţie. Dînsul este o «răţuşcă şchioapă» în politica românească, fiind tot mai puţin cotat la Bucureşti şi la nivel internaţional. Din această cauză, la finalul mandatului său, a decis să se manifeste în calitate de «preşedinte-unionist», pentru a rămîne astfel în memoria tuturor, pentru a avea o astfel de imagine în istorie.

Atunci, «să-i fie ţărîna politică uşoară». Aberaţiile sale unioniste au încetat a mai impresiona, totuşi ar trebui să ne amintească despre intenţiile imperialiste adevărate ale României. Băsescu – la Bucureşti, Ghimpu – la Chişinău: ambii sînt nişte exploatatori depăşiţi ai ideilor unioniste, timpul lor practic a trecut, deci trebuie să avem o atitudine cuvenită faţă de declaraţiile lor, adică o atitudine lipsită de panică.

Anexarea Moldovei de către România este exclusă. La fel ca şi integrarea europeană. Acestea sînt nişte proiecte ale trecutului. Viitorul păstrează pentru noi alte perspective. Sînt ferm convins că aceste perspective sînt într-o legătură strînsă cu proiectele euro-asiatice, implementate în spaţiul CSI.

Versiunea imprimare

Postări recente

Вы можете отметить интересные вам фрагменты текста, которые будут доступны по уникальной ссылке в адресной строке браузера.