Un apel către bunul simţ al AIE, cât a mai rămas din acesta

Există o vorbă populară: a se ţine ca scaiul de fundul pantalonilor. Vorba respectivă e valabilă şi pentru unii politicieni moldoveni, care se ţin ca scaiul, în mod obsedat, de fotolii şi de funcţii râvnite. Se ţin cu tot dinadinsul, în ciuda realităţilor şi a bunului simţ, în ciuda oboselii şi a indignării în creştere pe care o resimt cetăţenii faţă de situaţia politică din ţară.

Există o vorbă populară: a se ţine ca scaiul de fundul pantalonilor. Vorba respectivă e valabilă şi pentru unii politicieni moldoveni, care se ţin ca scaiul, în mod obsedat, de fotolii şi de funcţii râvnite. Se ţin cu tot dinadinsul, în ciuda realităţilor şi a bunului simţ, în ciuda oboselii şi a indignării în creştere pe care o resimt cetăţenii faţă de situaţia politică din ţară.

De doi ani de zile, Alianţa pentru Integrare Europeană aflată la guvernare nu e capabilă să gestioneze în mod responsabil şi legitim criza politică umilitoare, care afectează nu doar economia ţării, ci şi moralul societăţii. Progresul promis de noii guvernanţi în 2009 şi 2010 a luat forma unei stagnări sociale, a unei stagflaţii economice şi a unei degradări politice. E dificil să ne amintim de o dezamăgire mai mare a cetăţenilor faţă de clasa politică, decât dezamăgirea care există în prezent.

Unul din motivele principale ale acestei situaţii critice generale trebuie să-l căutăm chiar în interiorul AIE, unde există o înţelegere constipată, rigidă şi profund egoistă a realităţilor din viaţa politică. Limitaţi la un acord steril şi nefuncţional al AIE-2, lucru confirmat şi de declaraţiile premierului Filat, guvernanţii, obsedaţi de păstrarea puterii cu orice preţ, au ajuns să considere prevederele din acel acord mai presus de prevederile constituţiei. Dacă în acel acord e scris că Filat va fi premier, Lupu – preşedinte, iar Ghimpu – spicher, atunci să crape răbdarea societăţii în două, iar Constituţia în patru, că liderii AIE se vor ţine cu sfinţenie şi patimă de respectarea acelui acord, care a devenit pentru ei un fel de Constituţie de uz intern, superioară celei oficiale.

E lesne să ne convingem că liderii AIE anume aşa gândesc, dacă ne amintim cum acţionează ei pentru a modifica Constituţia ţării în corespundere cu înţelegerile private dintre ei.

La 5 septembrie 2010, AIE a organizat un referendum constituţional absolut nelalocul lui, consumator de milioane din bugetul statului, pentru a fabrica o Constituţie care le convenea, prin schimbarea articolului cu privire la alegerea şefului statului. Tentativa lor de modificare a Constituţiei a eşuat atunci, dar ambiţiile au rămas.

În 2011, AIE-2 mai intreprinde o tentativă de subordonare a Constituţiei la propriile ambiţii – solicitând de la Curtea Constituţională permisiunea legală de a interpreta (citeşte de a evita) un articol constituţional printr-o lege organică. Şi de această dată, scopul urmărit de liderii AIE a fost acelaşi – adaptarea Constituţiei la propriile înţelegeri şi acorduri secrete. Din fericire, CC a dat unicul verdict legal posibil şi a dat refuz iniţiativei de mutilare a Constituţiei.

S-ar părea că, după această a două tentativă eşuată, liderii AIE ar fi trebuit să se oprească din huliganismul lor politic. S-ar părea că ar trebui să înţeleagă că experimentele lor politice au o limită şi să le fie jenă de ceea ce fac în văzul cetăţenilor şi al observatorilor internaţionali.

Însă nu, se adevereşte că tupeismul este a doua fire a Alianţei de guvernare. Puşi în situaţia de a alege între două soluţii pentru criza politică: negocierile cu opoziţia sau noi alegerile anticipate, liderii din AIE găsesc o a treia opţiune, un alt, al câtâlea la număr, “as din mânecă”. Aţi ghicit, este iarăşi vorba despre modificarea Constituţiei.

Citim în ştirile de ieri, 21 septembrie: “Diacov vrea referendum: ar fi o soluţie de depăşire a crizei politice”, din care aflăm că se doreşte o modificare a articolului 78 al Constituţiei. Totuşi politicienii moldoveni sunt maeştri în sport la călcatul pe aceeaşi greblă.

Recent, un alt lider “demn” să reprezinte statul moldovenesc, Mihai Ghimpu, declară acelaşi lucru – referendum pentru modificarea Constituţiei……………………………

Anterior, şi prim-ministrul Vlad Filat s-a arătat interesat de organizarea în primăvara anului viitor a unui refendum constituţional. De parcă eşecul referendumului din 5 septembrie 2010 nu a fost o lecţie suficient de explicită.

De ce se întâmplă toate acestea? Motivul e clar şi îl mai repet – liderii din AIE s-au deprins cu puterea de dragul puterii, nu se văd clintiţi din funcţii, nu-şi mai închipuie să renunţe la pârghiile decizionale pe care le au în mâini, se tem, în deplinul sens al cuvântului, să piardă controlul asupra situaţiei, din varii motive.

O asemenea atitudine faţă de regulile democraţiei deja miroase a uzurpare a puterii în stat şi ne face să ne reamintim de modul în care partidele din AIE au venit la guvernare, ca urmare a agresiunii din 7 aprilie 2009. Nu e deloc bine când o guvernare care întruneşte abia jumătate din voturile alegătorilor (iar la moment mult mai puţin din încrederea lor) să-şi permită, prin propriile acţiuni, să treacă de limita legitimităţii.

Cu această ocazie şi în semn de avertizare, fac un apel public către liderii din Alianţa pentru Integrare Europeană, să-şi revadă metodele şi să-şi reconsidere intenţiile. Vă jucaţi cu focul, dragi colegi politicieni. Ajunge că în Moldova au fost compromişi termenii de “democraţie”, “reforme”, “valori şi principii”. Încetaţi să compromiteţi termenii de “guvernare”, “clasă politică” şi, mai ales, “Constituţie”. Consecinţele sunt imprevizibile, nu doar pentru voi, nu doar pentru partidele politice, ci şi pentru stabilitatea constituţională a ţării.

Totodată, fac un apel şi către reprezentanţii ambasadelor străine acreditate la Chişinău, către liderii de opinie şi mass-media de la noi, către cetăţeni. Prin mesajele voastre, prin pressingul moral şi intelectual pe care îl puteţi face, convingeţi-i pe liderii AIE-2 să renunţe la calea greşită pe care au ales-o. Uneori, cu bune intenţii este pavată calea spre Iad. Intenţiile lor de modificare a Constituţiei nici măcar nu sunt bune, sunt din start rele, pentru că se bazează pe egoism şi ambiţii personale. Se va crea un precedent, de pe urma căruia nu ei vor suferi, ci societatea şi statul. Însă va fi prea târziu.

Ca reprezentant al opoziţiei politice, declar că nu voi susţine niciodată iniţiativele forţate, nedemocratice, conjuncturale de modificare a Constituţiei Republicii Moldova. Ele sunt şi contraproductive, şi periculoase.

Actuala guvernare are două soluţii reale de rezolvare a crizei politice. Prima este să organizeze alegeri anticipate, care cu siguranţă vor schimba esenţial tabloul politic din viitoarea legislatură. Însă alegerile anticipate presupun noi cheltuieli de milioane, o nouă perioadă de puternică destabilizare politică, socială şi economică şi riscul că se va ajunge iarăşi la o situaţie de blocaj parlamentar.

A doua soluţie constă în abordarea unei noi paradigme a negocierilor cu opoziţia parlamentară, cu PCRM-ul. Acestă cale este una pentru care se cere renunţarea la prevederile Acordului de constituire a AIE-2, se cere renunţarea la ambiţiile deja anecdotice ale unor lideri liberali şi democraţi, se cere acceptarea realităţii politice aşa cum este ea, nu cum şi-o modelează virtual cineva.

Calea negocierilor este în prezent unica modalitate onorabilă de a depăşi impasul politic grav în care se află Republica Moldova. Ea va permite nu doar rezolvarea crizei politice, ci şi reformatarea, cel puţin parţială, a guvernării, spre o mai bună administrare a ţării, aşa cum vor cetăţenii, nu aşa cum sunt impuşi la moment să suporte.

Versiunea imprimare

Postări recente

Вы можете отметить интересные вам фрагменты текста, которые будут доступны по уникальной ссылке в адресной строке браузера.