Reţeta FMI pentru Republica Moldova şi consecinţele ei reale

În ultima perioadă, la foarte mulţi cetăţeni ai Republicii Moldova s-a produs o schimbare cardinală a modului în care au început să reacţioneze la auzul despre colaborarea guvernului cu Fondul Monetar Internaţional.

În ultima perioadă, la foarte mulţi cetăţeni ai Republicii Moldova s-a produs o schimbare cardinală a modului în care au început să reacţioneze la auzul despre colaborarea guvernului cu Fondul Monetar Internaţional. Dacă acum o jumătate de an – un an menţionarea cuvântul-acronim FMI fie nu trezea niciun fel de reacţii din partea majorităţii omenilor, fie era perceput ca un organism financiar de la care pot veni bani, astăzi atitudinea contribuabililor faţă de FMI este cumva contradictorie, pe alocuri chiar îngrijorătoare.

Şi această schimbare de atitudine e de înţeles, pe fundalul evoluţiilor alarmante din aşa ţări ca Grecia şi România, unde se înregistrează grave probleme financiare, iar cooperarea cu FMI este aprig criticată de mari segmente ale populaţiei. Situaţii similare se profilează şi în alte câteva ţări, despre care acum nu se vorbeşte deschis, dar care se află şi ele în pragul unor mutaţii serioase în economie.

În contextul acestor evoluţii în exterior şi al preocupării cetăţenilor noştri pentru evoluţiile din interiorul statului, am considerat oportun să-mi exprim opinia cu privire la relaţiile Republicii Moldova cu Fondul Monetar Internaţional şi la preţurile economic, social şi politic pe care este gata să le plătească guvernarea liberal-democrată pentru a-şi acoperi pe contul împrumuturilor de la FMI lacunele în gestionarea economiei statului. Aici va trebui să facem o separare între ceea ce se conţine în declaraţiile oficiale ale guvernanţilor şi ceea ce presupun în realitate acţiunile lor, în mare măsură tăinuite de înţelegerea publicului larg.

Să începem cu ultimele evenimente. Se ştie, recent s-a încheiat misiunea de evaluare a programului semnat la finele anului 2009 şi aprobat în ianuarie 2010 de Guvernul Republicii Moldova şi Fondul Monetar Internaţional. Ambele părți s-au arătat foarte mulțumite şi încântate de realizările înregistrate pe parcursul ultimelor luni. În presă deja au apărut mai multe materiale cu mesaje pline de euforie privind lansarea reformelor şi justeţea vectorului adoptat de guvernarea liberal-democrată, precum şi privind pretinsele semnale de înviorare ale economiei.

Din start, aş dori să felicit colegii din Guvern cu ocazia finalizării primei evaluări privind Memorandumul de cooperare cu FMI. Deşi sunt oponent politic al actualei guvernări şi membrul al fracțiunii PCRM, care temporar se află în opoziție, sunt ferm convins că Republica Moldova are nevoie de un program de cooperare cu FMI şi colaborări strânse cu partenerii de dezvoltare atât din Est, cât şi din Vest.

De aceea, trebuie să înţelegem că întrebarea pe care o formulăm astăzi este nu Dacă? trebuie să colaborăm cu FMI, ci Cum? negociem cu ei, Care? sunt condiţiile pe care le putem accepta şi care sunt consecinţele pe termen lung ale acestor condiţii?

Altfel zis, pentru noi, pentru PCRM, dar şi pentru cetăţeni, este important să ştim foarte clar care este prețul real pe care îl va plăti Republica Moldova, care sunt costurile acestei cooperări.

Îngrijorările noastre ale tuturor nu sunt deloc întâmplătoare, deoarece potrivit analizelor noastre preliminare anterioare costurile pe care va trebui să le plătească statul sunt excesiv de mari, sunt deosebit de împovărătoare.

Să vedem dar pentru început pe ce se bazează declaraţiile triumfaliste ale guvernanţilor, pe care aceştia nu se obosesc să le administreze opiniei publice.

Optimismul guvernării liberal democrate şi a celor de la FMI este motivat de următorii factori:

  • Au crescut încasările la buget cu cca 12 % față de trimestrul I al anului 2009;
  • Au crescut exporturile cu cca 12 %.

Se întrevede de asemenea o creștere economică, care în opinia mea va fi de cca 1% pentru primul trimestru al anului curent.

Totuşi, trebuie să recunoaştem cu toţii, şi în primul rând cei care guvernează, că acești importanţi indicatori, care arată un trend pozitiv, nu sunt suficienți pentru a alimenta retorica triumfalistă venită din partea factorilor de decizie autohtoni, dar şi din partea unor experți cu statut internațional (față de care de altfel am tot respectul).

Şi asta pentru că o analiză mai aprofundată scoate la iveală un şir de mecanisme paralele care au contribuit la formarea trendului pomenit anterior. În cele ce urmează, voi puncta principalele mecanisme, ascunse la prima vedere:

Executarea bugetului a fost asigurată prin aşa mijloace ca:

–          Deprecierea artificială a monedei naționale la sfârşitul anului 2009 (creşterea TVA la import cu 352 milioane lei urmare a devalorizării artificiale în decembrie 2009 a valutei naţionale cu 16,3% (rata medie în 4 luni 2009 – 10,77 lei pentru 1 dolar, 4 luni 2010 – 12,526 lei) şi creşterii preţului la resursele energetice importate);

–          Majorarea impozitelor și accizelor începând cu 1 ianuarie 2010 (creşterea cotelor accizelor de pe urma cărora încasările au crescut cu 100 milioane lei (această povară suplimentară a fost inclusă în preţul bunurilor care este achitat şi suportat de consumatorul final);

–          Transferul unei părți a profitului BNM în sumă de peste 336 mln. lei în martie curent;

–          Încasarea unor granturi externe în valoare de peste 280 mln. lei în aprilie 2010.

–          micşorarea restituirilor TVA cu 67 milioane lei;

Dacă nu ar fi fost utilizate mijloacele menționate mai sus (care nu depind de capacitatea și profesionismul celor de la guvernare), încasările bugetare ar fi fost net inferioare celor din anul precedent.

În același timp, remarcăm drept un element caracteristic înrăutățirii disciplinii și administrării fiscale faptul neîncasării a ccae 200 mln. lei a TVA de la livrările de mărfuri și servicii pe intern față de suma planificată pentru primele 4 luni. Acest fenomen poate fi explicat sau prin lipsa profesionalismului, sau prin scăderea activității economice.

 

Totodată colegii de la FMI la fel ca și cei din Guvern nu spun nimc despre pericolul de bază – deficitul bugetar record în ultimii 10 ani pentru RM. În premieră pentru 2010 se preconizează un deficit bugetar de peste 4 mlrd. lei, acoperit practic totalmente din surse externe. (Spre comparație, în 2009, considerat an foarte dificil, acesta a fost de cca 3.5 mlrd. lei). Pentru primele 4 luni deficitul bugetului de stat a constituit 635 milioane lei, şi a fost acoperit din contul emisiei suplimentare de HVS în sumă de 110 milioane lei şi Împrumuturi acordate de organizaţiile financiare internaţionale în sumă de 917 milioane lei. Menționăm că situația de pre-falit din Grecia și cea dificilă din România au fost cauzate de decalajul în creștere dintre veniturile și cheltuielile bugetare. Să ne întrebăm, de ce nimeni nu împărtășește aceste îngrijorări pentru Republica Moldova? De ce guvernanţii tac mâlc despre aceasta?

 

Să continuăm însă cu prezentarea proceselor reale care se desfăşoară în economia naţională şi explică tendinţele.

 

Creșterea exporturilor a fost condiționată de creșterea exportului produselor cu valoare adăugată minimă pentru economia autohtonă (cu 47 % au crescut exporturile de textile, îmbrăcăminte, încălțăminte, tricotaj, fibre sintetice cu pete 180-200 %). Prin urmare, este vorba de exportul produselor ce se produc pe baza materiei prime în lohn, care asigură o angajare a forţei de muncă ieftine, însă nu creează valoare adăugată brută în economia naţională.

În același timp exportul produselor ce asigură o valoare adăugată înaltă stagnează. Spre exemplu, după renumita liberalizare a exporturilor de băuturi alcoolice anunțată de actuala guvernare cu mult patos în octombrie 2009, valoarea livrărilor de produse alimentare, băuturi şi tutun în ianuarie-februarie 2010 a constituit 35,8 mil. dolari, înregistrând o creştere de 0,9% (sau doar cu 0,3 mil. dolari mai mult) faţă de ianuarie-februarie 2009.

Paralel se înregistrează o scădere a importului de mașini și utilaje cu cca 33 %, pe fundalul majorării cu cca 34 % în ianuarie-februarie 2010 a volumului importurilor produselor vegetale faţă de ianuarie-februarie 2009. Prin urmare scade importul componentelor investiţionale şi creşte importul produselor de consum ce pot fi produse la noi în ţară.

 

Nu vreau să cred ca experţii străini, în opinia mea destul de profesionişti, nu au observat cele menţionate mai sus, cât şi următoarele semnale negative:

  1. Au crescut esenţial preţurile – inflaţia deja in aprilie curent este de peste 8 la sută (în calcul anual), iar BNM s-a grăbit să-şi modifice prognoza deja a 3-a oară anul acesta pâna la cca 11 % anual. Ţin să menţionez că pronosticul meu este mai puţin optimist – inflaţia va fi de cel puţin 12-13 %, iar în cazul deprecierii forţate repetate a leului (ca şi în decembrie 2010) – inflaţia va putea ajunge pâna la 16-18 %. Ceea ce ar lovi dur în bugetari.
  2. A crescut semnificativ, cu cca 45 %, datoria de stat. La 31 martie 2010 stocul datoriei de stat externe a însumat 990 mil. dolari SUA, dar la 31 martie 2009 datoria de stat externă însuma 755,5 mil. dolari SUA. De la începutul anului, datoria de stat externă a crescut din contul asumării Alocaţiei DST în sumă de 183,9 mil. dolari SUA ca instrument al datoriei de stat externe şi al depăşirii intrărilor de împrumuturi externe (69,3 mil. dolari SUA) asupra achitărilor pe suma de bază a împrumuturilor de stat externe (15,2 mil. dolari SUA). Ţin să menţionez că această tendinţă se încadrează perfect în dinamica creşterii datoriei externe pe parcursul ultimilor ani în Grecia şi România. Spre exemplu, în anul curent România achită pentru deservirea datoriei externe cca 400 mln. euro, iar către 2012 va achita peste 5 mlrd. euro anual.
  3. Cu peste 23 % au scăzut investiţiile în capital fix. Faţă de ianuarie-martie 2009 volumul de investiţii în utilaje şi maşini a scăzut cu 23,8%, clădiri (exclusiv de locuit) şi edificii – cu 28%, clădiri de locuit – cu 31,3%. Accentuez că atunci când unii reprezentanţi ai guvernării declară că deja am ieşit din criză, noi constatăm că se înregistrează scăderi cu cca 1/4 a investiţiilor comparativ cu perioada anului 2009 când investiţii în general nu se prea făceau, din considerente politice (începutul campaniei electorale pentru alegerile parlamentare din 5 aprilie 2009), şi mai exista şi criza profundă economică şi financiară în regiune şi la nivel global.
  4. Scade volumul creditelor acordate sectorului real al economiei. Astfel, soldul creditelor în economie s-a diminuat cu 3,7% faţă de sfârşitul lunii martie 2009, constituind circa 23740,6 mil. lei. Unul din semnalele principale de ieşire din criză este reluarea creditării – fapt care însă nu se observă în condiţiile Republicii Moldova. Totodată remarcăm evoluţia negativă la capitolul credite nefavorabile (neplătite de cel puţin 3 luni). Din volumul total al creditelor, acestea constituiau circa 17,4% la sfârşitul lunii martie curent, spre deosebire de circa 8% la sfârşitul lunii martie a anului trecut.
  5. Cu cca 20 % a scăzut volumul mărfurilor transportate. Întreprinderile de transport feroviar, auto, fluvial şi aerian au transportat 1286,6 mii tone de mărfuri în ianuarie-martie 2010 sau 80,9% din volumul realizat în perioada corespunzătoare din anul 2009. Sunt ferm convins că înţelegem cu toţii, chiar fără a avea studii economice speciale, că scăderile în domeniul transportării reprezintă un barometru ce ne demonstrează că economia nu se dezvoltă.
  6. Este în scădere puterea de cumpărare a populaţiei. Pe fundalul majorării esenţiale a preţurilor la mărfuri şi servicii cu cca 15-20 la sută la marfurile incluse în coşul minim de consum, salariul mediu lunar al unui angajat din economia naţională în ianuarie-martie 2010 a constituit 2740,2 lei şi s-a majorat cu 0.9% în termeni reali faţă de perioada similară a anului 2009. Iar majorarea cu puţin peste 4 la suta a pensiei începând cu 1 aprilie 2010 este surclasată de 2 ori de ritmurile de creştere a inflaţiei, ceea ce ne permite să afirmăm despre o descreştere a mărimii pensiei în termeni reali.

Suplimentar la cele menţionate observăm că, în contradicţie cu mesajele optimiste lansate despre recuperarea economiei mondiale şi regionale, remitenţele în primul trimestru 2010 sunt puţin peste nivelul celor din anul precedent. Astfel nu înregistrăm o creştere spectaculoasă a acestora, aşa cum se prognoza.

În asemenea situaţie, ne întrebăm, pe ce se bazează declaraţiile optimiste recent lansate de către experţii FMI, Banca Mondială şi activul conducerii din Guvern?

Categoric nu pot admite că experţii diverselor structuri internaţionale nu au observat în analizele lor indicatorii ingrijorători prezentaţi mai sus. Şi vreau să menţionez că aceşti indicatori, pe care i-am prezentat, reprezintă o evaluare a datelor statistice celor mai optimiste, la care pot avea acces. Rămâne doar să bănuim că situaţia reală, reflectată în statistici tăinuite, ar putea fi şi mai gravă, şi mai alarmantă.

Să fie oare retorica experţilor internaţionali una politizată? Să fie laudele în adresa guvernării un fel de plată politică pentru preţul enorm, mascat deocamdată, pe care Republica Moldova îl va plăti de acum înainte de pe urma acordurilor întocmite de Guvern şi FMI? Să înţelegem că Republica Moldova a devenit parte a unui scenariu comun pentru Grecia, pentru România, pentru Ucraina, cu consecinţe pe potrivă?

Să ne amintim, în context, că pe parcursul ultimilor ani cu aplauze similare erau apreciate „reformele” din Grecia, care este acum în prag de faliment sistemic şi pentru salvarea căreia s-a ridicat întreaga comunitate internaţională. Să nu descoperim la un moment dat ca ceea ce se întâmplă în Grecia să fie „floare la ureche” comparativ cu ce se poate întâmpla în Republica Moldova, dacă mergem pe mâna unor decizii conjuncturale. Credeţi că pentru Republica Moldova, când se va pomeni în aşa situaţie, partenerii externi de acum se vor îngrijora în egală măsură?

La fel a fost cu laudele şi în România, care a mers triumfalist pe sloganul „Să trăiţi bine!” şi unde vedem astăzi că, pentru reducerea deficitului bugetar, au fost reduse cu 25 % salariile şi cu 15 % pensiile. Şi acesta e doar începutul.

Personal, ca fost ministru al economiei, ca deputat din partea opoziţiei, dar şi ca simplu cetăţean, mă alătur îngrijorărilor sutelor de mii de concetăţeni faţă de ceea ce se întâmplă şi se prefigurează în economia statului. Stimaţi guvernanţi, fiţi precauţi ce angajamente vă „asumaţi”. Vedeţi prea bine că indicatorii economici „bat alarma”. Vedeţi prea bine că unele negocieri şi acorduri pot fi avantajoase pentru moment, dar dezastruoase pe termen lung. Spuneţi-le tuturor care pot fi consecinţele pentru Republica Moldova a modului în care aţi negociat cu finanţatorii internaţionali. Care e preţul economic şi social pe care urmează să-l plătească cetăţenii şi statul în prezent, dar mai ales în viitor?

Încercaţi să fiţi la maximum corecţi şi obiectivi. Nu încercaţi să camuflaţi realitatea prin statistici selectate şi prin declaraţii cosmetizate. Recunoaşteţi situaţia reală aşa cum este ea şi spuneţi-o deschis. Nu uitaţi că în tot ce faceţi acolo sus, la guvernare, sunteţi direct responsabili nu doar pentru deciziile de astăzi, dar şi pentru consecinţele de viitor.

Traducerea in rusa poate fi accesata pe http://ava.md/021-ekonomika-i-biznes/04016-recept-mvf-dlya-moldovi-plqsi-i-minusi.html

Versiunea imprimare

Postări recente

Вы можете отметить интересные вам фрагменты текста, которые будут доступны по уникальной ссылке в адресной строке браузера.