Partidul Democrat continuă negocierile...

Înainte de revelion, Partidul Democrat şi-a făcut un cadou politic demult râvnit – s-a ales cu câteva funcţii importante în stat, printre care şi cea mult visată de preşedinte interimar, valorificându-şi astfel la maximum cele circa 13% electorale şi poziţia sa, în mod paradoxal avantajoasă, de partid decolorat doctrinar.

Înainte de revelion, Partidul Democrat şi-a făcut un cadou politic demult râvnit – s-a ales cu câteva funcţii importante în stat, printre care şi cea mult visată de preşedinte interimar, valorificându-şi astfel la maximum cele circa 13% electorale şi poziţia sa, în mod paradoxal avantajoasă, de partid decolorat doctrinar.

Opţiunea de dreapta a PD-ului, prin care a refăcut AIE2, rămâne pe sovestea lui, iar măsura în care această formaţiune a ştiut să-şi respecte „valorile şi principiile” va fi apreciată la justa valoare de către cetăţeni.

Partidul Democrat şi-a reconfirmat statutul de partid devotat lui Ghimpu & Co şi acest lucru nimeni astăzi nu-l mai pune la îndoială. E o constatare tristă şi deprimantă, mai ales pentru electoratul de centru-stânga, care până deunăzi mai spera în distanţarea lui Marian Lupu de extrema dreaptă politică. Aceste aşteptări au fost însă în van.

Din ultimele declaraţii ale acestuia desprindem următoarele: PD a renunţat la ideea de a face o coaliţie de centru-stânga cu PCRM pe motiv că PCRM şi-ar fi dorit, chipurile, o coaliţie doar pe durata unui an. Dânsul însă nu s-a preocupat să lămurească din punct de vedere logic cam de ce Partidul Comuniştilor şi-ar fi dorit o coaliţie de guvernare de numai un an. De fapt, e simplu de ce nu s-a preocupat să lămurească acest lucru – pentru că e lipsit de logică. Temeiul declaraţiei lui Lupu aşadar trebuie căutat nu în domeniul realităţii şi logicii, ci, iarăşi, în domeniul interesului şi a… negocierilor cu “princippile” şi “valorile”. Da, anume acolo, în acel domeniu, pentru că PD încă nu a încetat negocierile; el continuă să negocieze, să ducă tratative, să manipuleze, dar deja cu cetăţenii, cu publicul, cu unii partenerii din exterior, pentru a justifica acţiunea de refacere a AIE2.

Nu ştiu cine îi mai crede pe cei din PD, dar faptul că asemenea tentative de manipulare a opiniei publice sunt operate de către democraţi e vădit pentru toţi. În realitate însă, toate acestea sunt nu altceva decât un paravan după care se ascund adevăratele motive ale deciziei finale a PD-ului de a face unirea cu dreapta. Voi menţiona în această postare doar câteva din aceste motive, restul lăsându-le pentru alte ocazii.

În primul rând, Partidul Democrat s-a lăsat intimidat şi a fost frânt moral şi psihologic de pressingul cu care s-a acţionat asupra liderilor PD din partea unei părţi a electoratului românofil şi din partea reprezentanţilor unor organizaţii occidentale. Frica de a fi blamaţi de câteva procente, foarte gălăgioase, de alegători ai forţelor panromâneşti de dreapta a fost mai puternică pentru liderii PD decât ruşinea de a trăda aşteptările a circa 60% alegători de pe segmentul de centru-stânga. La ce alte acţiuni politice îi poate duce pe cei din PD pressingul electoratului de dreapta e greu de presupus, dar nu ne mai miră nimic.  

În al doilea rând, în ciuda unor discuţii foarte directe şi corecte iniţiate de negociatorii din partea PCRM şi în ciuda unei “oferte generoase”, cum s-a exprimat Lupu însuşi, PD a preferat să meargă spre dreapta dintr-un motiv elementar de simplu, dar de regulă neglijat de analiştii politici – alături de Ghimpu şi Filat liderii din PD se complexează mai puţin şi se simt mai… liberal decât alături de Voronin, care impune seriozitate şi responsabilitate maximă. Altfel zis, într-o alianţă de dreapta PD pare mai solid şi mai influent, ceea ce e foarte important pentru un partid care nu tot timpul reuşeşte să treacă pragul electoral.

În al treilea rând, în goana după mult râvnita funcţie de şef de stat, cei din PD au considerat că le va fi mai simplu să obţină două voturi de la PCRM, decât patru voturi de la partidele liberale. Şi impactul pe care l-au avut aceste calcule simpliste asupra deciziei finale a PD nu e un secret pentru nimeni. Doar că miza pe care şi-o pune PD în obţinerea a două voturi de la PCRM vorbeşte despre o realitate cât se poate de evidentă – PD îşi propune să-i corupă politic pe unii deputaţi, negociind şi cu aceştia “valori şi principii”. Un partid serios şi cu pretenţii de a se numi proeuropean nu ar trebui să se comporte în aşa hal. Când PCRM avusese nevoie de un singur vot, în 2009, noi nu ne-am coborât la nivelul de a cumpăra deputaţi, deşi erau unii care îşi propuneau “serviciile”; noi am negociat la nivel de partide. Partidele liberal-democrate însă au alte apucături; cât face numai exemplul cu grupul Ţurcanu-Stepaniuc, care fusese “motivat” în decembrie 2009 să se rupă de PCRM; şi nu e cazul să pomenesc aici (că oricum se ştie) cine şi de ce i-a “convins” până la urmă pe cei din grupul cu pricina să nu-şi facă “misiunea” şi să nu voteze atunci candidatura lui Lupu preşedinte. Aşadar, în tabăra celor din dreapta există precedente privind tentativele de corupere politică a unor deputaţi luaţi separat. Să vedem dacă PD-ul va continua această “tradiţie” a coruperii politice…

Ar mai fi şi alte motive de menţionat cu privire la “decizia politică” a PD-ului din 30 decembrie. Dar va veni şi timpul lor. Sunt suficiente deocamdată şi cele relatate mai sus, pentru ca cei interesaţi să înţeleagă motivaţia adevărată a unor decizii care se iau sub paravanul invocării “valorilor şi principiilor”. Despre “valori şi principii”, vă asigur, vom mai auzi. Pentru că ele încă nu au fost retrase din jocurile politice ale Partidului Democrat. Negocierile PD-ului, cum am zis, continuă. De data aceasta printre partenerii lor de negocieri sunt chiar cetăţenii simpli, cărora li se administrează justificări şi promisiuni. Îi va şmecheri PD-ul şi pe ei? Rămâne de vazut.

Versiunea imprimare

Postări recente

Вы можете отметить интересные вам фрагменты текста, которые будут доступны по уникальной ссылке в адресной строке браузера.