Moldova – moldoveni – moldovenesc

Este bine cunoscută aserţiunea potrivit căreia trecutul unui popor îi determină viitorul şi îi predestinează soarta. O fi aşa, într-adevăr – trecutul contribuie la calea de viitor a unui popor, îl ajută să nu se rătăcească pe potecile prezentului. Trecutul – da, nu însă şi discuţiile interminabile despre trecut.

Este bine cunoscută aserţiunea potrivit căreia trecutul unui popor îi determină viitorul şi îi predestinează soarta. O fi aşa, într-adevăr – trecutul contribuie la calea de viitor a unui popor, îl ajută să nu se rătăcească pe potecile prezentului. Trecutul – da, nu însă şi discuţiile interminabile despre trecut.

Or, se pare că în Republica Moldova trecutul istoric, aşa cum este el tratat, din lanternă călăuzitoare spre viitor, a fost transformat în măr al discordiei, într-un veşnic teren al polemicilor şi certurilor, care în loc să ne propulseze înainte, ne ţine pe loc, în stagnare şi dezbinare.

Modul în care au fost tratate la noi în ţară unele evenimente istorice, în speţă zilele de 9 Mai şi 28 Iunie, este grăitor în acest sens. Trecutul, pe alocuri confuz, lasă loc de manipulări, şi ne pomenim că se interpretează istoria la comandă, se fac insinuări rău intenţionate, se aduc învinuiri nefondate, se scot lucrurile din context, se încearcă răsturnarea obraznică a valorilor şi profanarea memoriei. Atitudinea batjocoritoare a unor politicieni faţă de simbolistica zilei de 9 Mai, bunăoară, a reprezentat un exemplu tipic pentru maniera în care poate fi răstălmăcită şi terfelită istoria.

Partea cea mai gravă a lucrurilor e că din cauza acestor viziuni adverse faţă de diferite aspecte ale trecutului nostru, s-au creat clivaje îngrijorătoare în societate, este cultivată animozitatea pe criterii identitare, tot mai mulţi oameni îşi manifestă deschis intoleranţa şi ura faţă de cei care împărtăşesc alte opinii. Aceste fenomene sociale sunt distructive prin natura lor şi supun riscului nu doar echilibrul din societate, ci ne lipsesc de o coeziune civică generală, de încrederea în viitor.

Nu e cazul acum să menţionez căror forţe le convine această situaţie, contează că situaţia în cauză nu convine deloc dezvoltării liniare şi sigure a statului Republica Moldova.

Ce avem de făcut în asemenea condiţii? În primul rând, să recunoaştem sincer că trecutul ne-a lăsat o moştenire care întotdeauna va fi dificilă, că au rămas răni insuficient tratate, care pot fi uşor redeschise, că avem mai multe „istorii” în loc de una, că nu există un singur „adevăr”, comun şi convenabil pentru toţi. Sper să ne ajungă maturitate şi înţelepciune politică şi civică să înţelegem aceste realităţi, aşa cum sunt ele.

Pornind de la premisele enunţate, este clar că o optică atât de variată şi diferită asupra trecutului nu este un bun ajutor în proiectarea viitorului şi în definirea şi consolidarea unei politici de stat. Anume de aici, din abordarea fragmentară şi retrospectivă, izvorăsc instabilitatea politică, lupta acerbă între taberele politice, necongruenţa în politica externă, secesionismul, diferite curente revanşarde, conflictele identitare ş.a.

În atare situaţie, dacă nu există un proces naţional de reconciliere, dacă nu găsim criterii generale la care să ne raportăm, dacă nu oferim societăţii simboluri clare, acceptate de marea majoritate a populaţiei, ne vom consuma şi energiile şi timpul preţios în dispute interminabile şi vom ajunge să falimentăm ca stat.

În opinia mea, şi vreau să cred că această opinie este împărtăşită de o bună parte a cetăţenilor care privesc treaz la evenimentele din jur, unul din criteriile de bază la care trebuie să ne raportăm în dezvoltarea statului este „ziua de azi”, este prezentul factologic din Republica Moldova.

Ce am în vedere? Am în vedere că trebuie să ne ghidăm în primul rând după acele caracteristici ale reprezentărilor psihosociale care aparţin prezentului şi nu unui trecut atât de interpretabil; că trebuie să luăm act de indicatorii socio-politici care ies în relief în sondaje, recensăminte şi statistici; că trebuie să ne raportăm la parametrii identitari pe care societatea îi etalează prin toate manifestările sale. Pentru că un stat nu poate avea o altă identitate decât identitatea conştientizată de majoritatea populaţiei şi asumată la originile fondării sale. Pentru că un stat nu poate avea alte tendinţe de dezvoltare decât ale societăţii pe care o reprezintă.

Privite din această perspectivă, realităţile prind contur. Ele ne permit totodată să punctăm cinci teze fundamentale, cinci principii, privind grila prin care poate şi trebuie privită strategia pentru Republica Moldova. Să le luăm pe rând.

1.Suntem moldoveni
Am fost, suntem şi rămânem a fi moldoveni. Aşa a fost voia Domnului. Şi trebuie să ne asumăm această voinţă a Lui. Este principala constatare şi cea mai importantă şi firească alegere identitară conştientă pe care o putem înfăptui.

Nu voi face acum trimitere la textele cronicarilor şi la mărturiile trecutului despre identitatea noastră moldovenească. Am convenit să ne limităm la realităţile prezentului. Iar datele prezentului sunt cât se poate de explicite şi măsurabile.
Republica Moldova este un stat a cărui populaţie în proporţie de 78% este alcătuită din băştinaşi. Dintre aceştia, potrivit recensământului populaţiei din 2004, dar şi potrivit unui şir de sondaje efectuate în 2009 şi 2010, cei care se consideră români sunt în număr de 2-5%, restul însă – marea majoritate a populaţiei băştinaşe –, se consideră moldoveni. Totodată, 60% dintre aceştia au declarat că vorbesc limba moldovenească.

Noi putem discuta şi interpreta la nesfârşit evenimentele istoriei noastre, dar dincolo de subiectivismul unora, sau încrâncenarea altora, există o realitate obiectivă, o stare de lucruri probată factologic şi o reprezentare socială concretă şi evidentă – noi suntem moldoveni.

Această percepţie generală şi autoidentificare a populaţiei băştinaşe este mai mult decât o constatare sociologică. Este o probă a faptului că socio-psihologic, identitar, simbolic, istoric şi geografic oamenii de pe aceste pământuri se regăsesc ca parte a unei comunităţi omogene, cu un nume reprezentativ şi cu o memorie colectivă bine înrădăcinată. Această comunitate, cu al său nume şi a sa memorie istorică, formează fundamentul însuşi al poporului. În lipsa acestui fundament, reprezentat prin nume, va dispărea şi poporul.

De aceea, a nu lua în calcul aceste subtilităţi, a sfida această realitate, a încerca să demontezi identitatea moldovenească în toată complexitatea ei, este mai mult decât un gest necalculat sau rău intenţionat – este o crimă împotriva poporului.

Pe alocuri, depistăm unele încercări la scară largă de sfidare a identităţii noastre, care ar părea de necrezut, dacă nu ar exista în realitate. Marea majoritatea a populaţiei statului, copiii noştri, învaţă „istoria românilor”, adică istoria statului vecin şi a celor 2-5% care se autoidentifică cu identitatea acelui stat. Unde s-a mai văzut aşa ceva, în care ţară, pe care planetă? De ce nu istoria moldovenilor, sau a Moldovei, sau a Republicii Moldova? Închipuiţi-vă că ucrainenii ar învăţa istoria ruşilor. Sau închipuiţi-vă că palestinienii ar învăţa istoria evreilor. E ceva de neconceput. La noi însă se poate. Cu ce drept şi până când?

2. Societate polietnică – Popor moldovenesc.
În Republica Moldova coexistă peste douăzeci de etnii, cu diferită reprezentativitate. Dar toate aceste etnii sunt parte a corpului poporului moldovenesc. În interiorul comunităţii sale, fiecare etnie are dreptul şi libertatea să se identifice pe potrivă. Are dreptul şi libertatea să-şi dezvolte cultura, tradiţiile, limba. Inclusiv în raporturile cu alte etnii din republică.

Aici, în Republica Moldova, ne putem identifica şi declara cum dorim, dar în exterior, în străinătate – cu toţii suntem moldoveni. Altfel nu se poate. Altfel vom crea senzaţia nu de monolit, ci de stat fragmentat.

Toate ţările care se respectă, toate ţările puternice au o identitate naţională clară. De fapt, datorită asumării unei identităţi statale, acele ţări au devenit puternice şi respectate. Să ne amintim numai de Rusia, Franţa, Spania, Polonia, sau, cu titlu de exemplu elocvent, de Statele Unite, un stat multietnic şi chiar multirasial, dar ai cărui cetăţeni cu toţii îşi spun americani în exterior. Exemple de acest gen sunt foarte numeroase.

Nouă însă, cetăţenilor Republicii Moldova, ne lipseşte încă această solidaritate identitară. Deocamdată, nu ne-am cultivat cum se cuvine o imagine identitară atotcuprinzătoare. Dar acest lucru este inevitabil, dacă dorim să ne formăm ca un popor integru. Este important să conştientizăm că noi cu toţii suntem parte a unui popor, a poporului moldovenesc, şi e firesc să ne numim în afara ţării drept moldoveni. Moldoveni de etnie rusă, moldoveni de etnie ucraineană, găgăuză, bulgară, poloneză etc., dar moldoveni. Nu altfel.

E îngrijorător să descoperim cum unii cetăţeni experimentează în exterior, dar şi în interior, pe seama denumirii generale a poporului nostru. A te numi „basarabean”, sau „român”, sau altcumva în relaţia cu străinii înseamnă a-i induce în eroare şi pe ei şi pe sine.

Am fost surprins şi am rămas cu un gust amar de pe urma gestului unei vestite interprete de-a noastre, stabilite cu traiul în România, care venind să ne cânte şi oferindu-i-se distincţia de „Artist al Poporului”, se cam fâstâci şi nu ştia cum să denumească poporul a cărei artistă devenise. Ea, care şi-a făcut glorie cântând pentru poporul moldovenesc şi în cadrul poporului moldovenesc, se declarase de pe scenă atristă a… „poporului basarabean”.

Oare e ruşinos să-i spui patriei şi poporului tău pe nume? Oare nu e mai ruşinos să le eviţi numele sau să-l schimonoseşti?

3. Stat moldovenesc.
„Basarabia – pământ românesc”, „RM – al doilea stat românesc”, „teritoriu pruto-nistrean” – aceste şi alte etichete depreciative în adresa Republicii Moldova conţin în sine un atentat direct la identitatea statală şi sfidează bunul simţ şi normele uzuale ale relaţiilor politice, fie pe intern, fie pe extern. Orice tentativă de rebotezare a statului nostru, a poporului, nu poate fi interpretată decât ca un atac vădit la imaginea şi integritatea noastră identitară şi statală. Iar în orice ţară care se respectă, asemenea gen de campanii ar fi fost calificate drept „război informaţional” şi drept gesturi neprieteneşti. La noi însă, în mod paradoxal şi trist, se găsesc politicieni şi lideri de opinie care s-au antrenat hiperactiv în promovarea unor asemenea „valori” şi „adevăruri” dubioase, cu impact distructiv.

Dacă dorim să dezvoltăm ţara noastră, să-i dăm substanţă şi valoare adevărată, dar nu să o transformăm în zonă de periferie a vreunui stat vecin, noi trebuie să fundamentăm identitatea noastră statală, să o consolidăm, nu să o diluăm.

Suntem moldoveni, vorbim limba moldovenească (care este un termen istoric, nu politic), trăim într-un stat moldovenesc. Acesta este prezentul nostru, şi doar în parametrii acestui prezent putem spera şi la un viitor ca stat şi popor.

4. Stat neutru, între Est şi Vest.
Republica Moldova este un stat care se află la ecuatorul axei de influenţă a Estului şi Vestului. Această poziţionare geopolitică ne-a şi avantajat pe alocuri, dar ne-a şi dezavantajat la unele etape istorice. Cert este însă că locaţia geografică nu o putem schimba, putem schimba doar politica de gestionare a acestei poziţionări. Or, printr-o abordare realistă, echilibrată, tacticoasă a lucrurilor în domeniul politicii externe, Moldova poate deveni o zonă de contact pentru diferite ţări, o zonă unde se vor interfera în primul rând interesele economice ale vecinilor şi partenerilor noştri. Noi suntem într-o poziţie favorabilă sub aspectul apropierii sferelor de interes dintre CSI şi UE şi acest obiectiv trebuie să devină un deziderat al politicii externe.

Totodată, nu putem pretinde la statutul de stat credibil pe axa Est-Vest din moment ce ne vom pierde neutralitatea, devenind parte a vreunui bloc militar, oricare ar fi acesta. Pentru noi sunt prioritare obiectivele de ordin socio-economic şi cultural, precum şi cele care contribuie la coeziunea socială şi întregirea statului.

Să nu uităm că rezolvarea favorabilă a diferendului transnistrean nu se poate produce în afara cadrului ne neutralitate a Moldovei. Totodată, să nu uităm că, potrivit datelor Barometrului socio-politic, publicat anul acesta de compania IMAS-INC Chişinău, doar 19 la sută din populaţia Moldovei ar vota pentru aderarea ţării la blocul militar NATO. Iar potrivit Barometrului Opiniei Publice, din mai a.c., doar 22% dintre cetăţeni au dorinţa de integrare în blocul militar.

Dacă luăm în considerare cele mai grele argumente de ordin economic, geopolitic şi social, constatăm că pe termen lung Republica Moldova îşi poate înfăptui obiectivele sale doar în baza bunelor relaţii pe linia CSI – UE, doar purtând un caracter de neutralitate şi doar pornind de la respectarea realităţilor socio-psihologice interne.

5. Integritate prin toleranţă socială.
Am menţionat faptul coexistenţei în Republica Moldova a unui număr deosebit de mare de diverse etnii, pe un teritoriu foarte mic. Această realitate etnografică impune politicienilor o acurateţe maximă în felul lor de exprimare şi comportament. Indiferent de coloratura politică, dincolo de aspiraţiile ideologice sau simpatiile personale, fiecare demnitar este dator, anume dator, să pună mai presus de orice interesul naţional, care se exprimă prin asigurarea unui confort social pentru toţi cetăţenii statului.

Asta înseamnă să nu fie intenţionat deformată identitatea de stat şi popor, să nu se aducă învinuiri „istorice”, să nu fie neglijate drepturile şi libertăţile minorităţilor etnice. Numai aşa, prin înţelegere mutuală, pas cu pas, lent şi cu cedări reciproce va fi posibilă crearea unei naţiuni civice, a unei naţiuni care să întemeieze o dată în plus existenţa şi temeinicia statului moldovenesc.

Iar oricine sfidează regulile bunului simţ în relaţiile cu diferitele etnii din ţară, se face vinovat politic şi moral de promovarea iredentismului şi discordiei sociale. Republica Moldova o poate păstra integră doar politica coeziunii, nicidecum politica dezbinării.

***
Republica Moldova, în viziunea mea, se poate realiza ca stat modern şi integru doar având la temelie cele cinci principii enunţate mai sus. Cu toate ele puse în funcţiune, vom putea construi sigur un viitor, pe multe decenii înainte. În lipsa însă a oricărui din aceste elemente de principiu, vom falimenta ca stat. Iar într-un stat falimentat, suntem pierduţi cu toţii.

Versiunea imprimare

Postări recente

Вы можете отметить интересные вам фрагменты текста, которые будут доступны по уникальной ссылке в адресной строке браузера.