(Interviu) Despre copii, cumătri, natalitate şi normalitate

1. Apariţia copiilor schimbă adesea viaţa părinţilor: unora copiii le rapesc mult timp şi energie şi de aceea sunt nevoiţi să fie mai pasivi din punt de vedere profesional, pe alţii copiii îi motivează. Odată cu apariţia lor vin şi cele mai mari reuşite profesionale. Cum au schimbat copiii viaţa dumneavoastă personală şi profesională?

1. Apariţia copiilor schimbă adesea viaţa părinţilor: unora copiii le rapesc mult timp şi energie şi de aceea sunt nevoiţi să fie mai pasivi din punt de vedere profesional, pe alţii copiii îi motivează. Odată cu apariţia lor vin şi cele mai mari reuşite profesionale. Cum au schimbat copiii viaţa dumneavoastă personală şi profesională?

Copiii, cei doi feciori ai mei, m-au făcut mai fericit, mai responsabil, mai înţelept, mai înţelegător şi mai disciplinat. Aceste efecte se referă şi la viaţa mea personală, dar şi la cea profesională. Familia şi copiii te fac să te simţi împlinit, şi a fi un om împlinit în plan familial consider că e un atu şi în plan profesional, inclusiv în plan politic.

2. Vă aduceţi aminte cum aţi fost înştiinţat despre faptul că veţi avea primul copil?

Sigur că da, îmi aduc aminte. În cazul ambilor copii. Sunt momente de rară fericire, care nu pot fi date uitării. În cazul primului copil, aveam 26 de ani şi eram la părinţi la Sadova când soţia mi-a spus că voi deveni tată. Emoţiile sunt de nedescris, o ştie fiecare părinte.

3. Care, au fost cele mai complicate momente pentru DVS ca tată?

Presupun că abia urmează să vină, momentele mai complicate. Pentru că odată cu creşterea copiilor, cu maturizarea lor, devin mai complexe relaţiile cu ei. La o anumită etapă, pentru o vreme, ar putea deveni mai complicată comunicarea, interrelaţionarea în general. Atunci părintele trebuie să demonstreze multă înţelepciune şi tact, dar şi caracter. Sunt sigur însă că va fi totul bine.

4. Pentru fiecare părinte, copiii lui sunt cei mai buni, cei mai destepţi şi cei mai frumoşi. Care dintre reuşitele ori calităţile copiilor DVS vă fac să vă umpleţi de mândrie?

E adevărat, îi iubim şi-i apreciem pentru că sunt ai noştri. E un lucru firesc şi, recunosc, cu toţii în această privinţă suntem subiectivi. Dar există totuşi şi motive obiective care mă fac să mă mândresc cu copiii mei. Cel mic, Bogdănel, are abia trei ani şi ceva, dar deja dă dovadă de mult spirit şi presupun că va fi o persoană foarte sociabilă, comunicativă, ingenioasă. Dar la această vârstă încă e dificil să-I identific talentele.
Cel mare, Vlăduţ, are opt ani şi e o fire mai meditativă. Are o bună capacitate de concentraţie şi e foarte disciplinat. Aceste calităţi i-au permis să obţină la această vârstă categoria a II-a la şah; acesta e un nivel solid pentru anii lui. De asemenea, găseşte timp şi pentru frecventarea înotului, pentru lecturi, e un pasionat al enciclopediilor de tot felul. Cu alte cuvinte, am cu cine şi cu ce mă mândri.

5. Presupun că graficul DVS vă lasă mai puţin timp decât aţi dori să petreceţi cu copiii. Cum vă rezervaţi timpul pentru ei? Aveţi zile, ore stabilite din timp, ori folosiţi orice fereastră liberă pentru ei atunci când este posibl? Cum le place copiilor să petreacă timpul împreună cu DVS?

Sunt cu ei ori de câte ori vin acasă şi am câteva zeci de minute pentru a comunica. Mai mult timp le acord în week-end, în cazurile când nu plec în teritoriu cu treburi de partid. Obişnuim să ieşim ziua prin oraş, la cinema, la menajerie, la teatru, la vreo terasă. Sau să plecăm împreună la părinţii mei la ţară. Acolo, în mijlocul Codrilor, pentru copii e un adevărat paradis.

6. Povestiţine despre cumătriile copiilor DVS. Au mulţi nani? După ce principia le-aţi ales nanii? Cât de des comunică cu aceştia?

Am destui, vreo opt. Şi le mulţumesc şi pe aceată cale că au asistat la botezul fiilor mei. Comunicăm cu nanii copiilor obligatoriu de sărbători, când ne felicităm reciproc sau ne vizităm unii pe alţii. Dar şi în alte zile, pentru că îmi sunt persoane apropiate.

7. În general aveţi o atitudine serioasă faţă de relaţia asta dintre nani şi fini, ori e o tradiţie greu de evitat?

Eu sunt un tradiţionalist de felul meu, respect obiceiurile şi canoanele, pentru că ele reprezintă pilonul dăinuirii unui popor. Şi consider că tradiţiile noastre moldoveneşti sunt nu doar frumoase, dar şi foarte înţelepte, deoarece contribuie la apropierea oamenilor, la înrudirea lor. Cu ajutorul tradiţiilor, o comunitate se transformă în familie extinsă, devine mai prietenoasă. Iar relaţia dintre nani şi fini o apreciez deosebit de mult.

8. Dumneavoastă aveţi mulţi fini?

Am trei fini.

9. Există o tradiţie modovenească, ori poate nu numai moldovenească. Odată ce ai o funcţie importantă, putere de decizie, imediat te găsesc fel de fel de cumătri cu care eşti în relaţii bune, ori mai puţin bune şi te roagă să le faci anumite servicii. Cât de des vi se întâmplă? Şi cât de des vă reuşeşte să-i ajutaţi?

S-a mai întâmplat să am diverse rugăminţi din partea rudelor şi cunoscuţilor, nu neg. Aş fi nesincer dacă aş nega aşa ceva. Şi la fel de nesincer aş fi dacă aş spune că nu i-am ajutat. I-am ajutat, ori de câte ori a fost în puterile mele şi acest lucru nu a intrat în conflict cu principiile mele. Dar nu am făcut uz de poziţia mea socială pentru a-l promova pe cineva de dragul rudeniei. Eu preţuiesc mult competenţa, ea este prioritară, şi această poziţie a mea le este bine cunoscută tuturor prietenilor mei.

10. Cât de răspândit este cumătrismul în politica moldovenească? Este într-adevăr mai simplu să obţii o funcţie dacă eşti finul ori nanul cuiva?

Cunosc oameni care au obţinut posturi datorită relaţiilor de rudenie. Dar cunosc mult mai multe persoane care şi-au făcut loc în viaţa publică şi politică datorită profesionismului şi eforturilor personale.
Cumătrismul nu e atât un motiv al succesului, cât o consecinţă a acestuia. Să nu uităm că deseori se cumătresc oameni care au deja un anumit statut. Deci se întâmplă că s-au ales de cumătri, pentru că îşi apreciază reciproc valoarea. Nu faptul că sunt cumătri i-a avantajat, ci faptul că au valoare i-a făcut să se cumătrească. Lucrurile trebuie privite şi din acest punct de vedere.

11. Există o tendinţă a tinerilor de a amâna cât mai mult conceperea copiilor pentru a-şi face carieră, pentru a-şi crea o bază material bună. În opinia DVS, aceasta este o tendinţă bună?

Fiecare caz trebuie privit aparte, nu putem generaliza şi da note categorice. Înţeleg această tendinţă a tinerilor de a investi iniţial în studii, în propria carieră şi abia apoi să se căsătorească şi să facă copii. Aşa sunt realităţile acum şi există în această abordare a tinerilor o doză de raţiune. Important e să se căsătorească în cele din urmă şi să dea naştere copiilor.
Mulţi tineri învaţă sau lucrează peste hotare şi îmi doresc să revină în Moldova, să creeze aici familii, să împărtăşească din experienţa lor, să contribuie la dezvoltarea ţării natale, aşa cum e ea acum, nu prea bogată şi cultivată, dar care poate şi trebuie să fie modernizată. Iată aşa fel de tendinţe aş vrea să existe în rândul tinerilor noştri – să dorească aprig să-şi modernizeze ţara.

12. Adesea politicienii se plâng de natalitatea mică a RM. Consideraţi că natalitatea poate fi motivată prin norme legale, ori soluţiile trebuie căutate altfel?

Natalitatea redusă e o problemă care acum nu se face încă simţită, dar care peste câţiva ani va lovi în noi extrem de dureros. Ne vom trezi la un moment dat că vom fi o societate de pensionari fără generaţie tânără sănătoasă care să ne susţină şi să asigure viitorul acestui popor.

În opinia mea, primul pas spre îmbunătăţirea situaţiei demografice în ţară este îmbunătăţirea situaţiei economice. Oamenii cu un venit mulţumitor se pot gândi şi la creşterea copiilor.
Al doilea pas este fortificarea tradiţiilor noastre moldoveneşti sănătoase, în special a cultului familiei. E îngrijorătoare statistica divorţurilor în Republica Moldova. Şi mai îngrijorătoare sunt tot felul de iniţiative deocheate care îşi propun legalizarea şi promovarea unor relaţii sexuale ce depăşesc cadrul normalităţii şi al bunului simţ tradiţional moldovenesc. Moldova întotdeauna s-a ferit să accepte aşa fel de “obiceiuri” şi sper să ne ferească Dumnezeu de ele şi de acum încolo.

Un al treilea pas ar fi promovarea unui mod sănătos de viaţă în rândul tinerilor. În ultima perioadă, se înregistrează o degradare spirituală şi fizică a unei părţi importante a tinerilor. Alcoolismul, fumatul, iresponsabilitatea cronică, chiuleala de la lecţii, indiferenţa faţă de carte, alte vicii şi apucături nesănătoase distrug personalitate încă din tinereţe. Trebuie de luat urgent măsuri pentru a pune capăt acestu dezmăţ.
Trebuie deci să oferim o bază socio-economică optimă pentru tineri şi atunci va spori şi natalitatea. Iar prin lege nu poţi impune naşterea copiilor. Noi în general nu trebuie să impunem, ci trebuie să oferim condiţii prielnice.

Sursa: www.cumatria.md

Versiunea imprimare

Postări recente

Вы можете отметить интересные вам фрагменты текста, которые будут доступны по уникальной ссылке в адресной строке браузера.