Inchiziţia liberală.

Ea nu acceptă alte adevăruri, nu recunoaşte alte valori, nu e sensibilă la alte opinii, nu înţelege alte argumente, nu reacţionează la alte dureri, cu excepţia celor care îi sunt proprii, care îi aparţin. În manifestările sale, ea e exclusivistă, agresivă, rectilinie, nemiloasă şi colţoasă ca o beschie.

Ea nu acceptă alte adevăruri, nu recunoaşte alte valori, nu e sensibilă la alte opinii, nu înţelege alte argumente, nu reacţionează la alte dureri, cu excepţia celor care îi sunt proprii, care îi aparţin. În manifestările sale, ea e exclusivistă, agresivă, rectilinie, nemiloasă şi colţoasă ca o beschie. Pentru ea, oamenii se împart în categorii distincte, strict delimitate: în „prieteni” şi „duşmani”; în „ai noştri”, care gândesc la fel şi deci sunt oameni integri, şi „ceilalţi” – „ereticii”, „rătăciţii”, „proscrişii”, „minorităţile”, „neromânii”, „comuniştii”, „rusofonii”, „moldoveniştii”, „haitele”, „ciuma”, „primitivii”, „vânduţii”, „mancurţii”, „mărginiţii”, „trădătorii”, „bolşevicii”, „stataliştii”, adică toţi cei care îndrăznesc să gândească altfel şi care pentru această vină, de a-şi permite să gândească altfel, să acţioneze altfel, sunt satanizaţi şi excluşi din categoria oamenilor „normali”. Ea e „în drept” să judece aşa, să pună etichete şi să condamne, pentru că numele ei este Inchiziţia… Inchiziţia liberală.

Cu o fervoare tipică pentru mişcările extremiste, cu o încrâncenare fanatică, Inchiziţia prin armata sa de iezuiţi a pătruns astăzi oriunde; îi vezi spumegând de furie la televizor, le citeşti mai tot timpul veninul revărsat prin ziare, te îngrozeşti de virulenţa lor pe forumuri, rămâi consternat de violenţa manifestată la mitinguri. Pentru ei, a-l „linşa” pe oponent în public a devenit o practică cotidiană. Pentru ei, a-i organiza unui lider de partid un proces de „auto da fe” (sau ne eşti devotat sau eşti executat), a devenit ceva de „bon ton”, în firea lucrurilor. Iar dacă cineva nu cedează sub presingul lor psihologic, se trece la fapte concrete şi este aplicat fără scrupule presingul fizic: un 7 aprilie, o comisie de condamnare şi interzicere, nişte ameninţări cu incendierea (foarte credibile; deocamdată a caselor), vreo mardeală prin provincii – toate aceste şi alte procedee pot fi utilizate, dacă o cere „cauza”, şi dacă dă undă verde vreun înalt ierarh politic de pe-aici sau de peste graniţă.

La capitolul „executarea oponentului”, inchizitorii liberali ştiu să-şi respecte cuvântul, în această privinţă ei ştiu să treacă de la vorbă la faptă. Au mai demonstrat-o şi, din câte ne dau de înţeles, ar mai dori s-o demonstreze. Pentru că au prins gustul rugului şi incendiului şi au probat argumentul „pumnului în gură”. Cât i-ar costa să mai organizeze un 7 aprilie, dacă îi îndeamnă „cauza”? Ce i-ar mai opri să mai arunce în rugul „purificării” nişte clădiri şi să mai provoace nişte victime omeneşti? Un miting organizat de nişte barosani ai media, o Mare Adunare organizată de nişte „sfinte icoane” ale scrisului şi moralei autohtone, vreo altă manifestaţie organizată de dreapta politică (sau de vreo altă dreaptă) cu vădite intenţii de intimidare – care dintre acestea pregăteşte următorul 7 aprilie, care dintre acestea va aprinde un nou incendiu în ţară?…

De fapt, aceşti inchizitori nu sunt prea mulţi, dar sunt gălăgioşi şi agresivi. Ei nu reprezintă nici pe departe întregul popor, dar au impertinenţa să vorbească în numele întregului popor. Ei nu prea sunt înzestraţi cu argumente, dar exploatează cu măiestrie emoţiile şi prejudecăţile. Ei nici măcar nu au spiritul competiţiei corecte şi al polemicii echilibrate, ci atacă în grup, laş, prin campanii orchestrate, cu injurii şi insinuări, cu acuzaţii nefondate şi ameninţări.

Înfăşuraţi în toga de justiţiari, cu pretenţia de a fi unicii exponenţi ai „democraţiei” şi „adevărului istoric”, iezuiţii zilei de azi nu sunt prea deosebiţi de iezuiţii din vremurile sumbre. Se pare că au aceleaşi reflexe, aceleaşi motivaţii şi aceeaşi retorică. Şi atât timp, cât maşinăria propagandistă a inchizitorilor contemporani macină, zdrobeşte şi linşează, noi mai suntem încă ostaticii unui Ev Mediu, ai unui Ev Mediu Liberal.

 

Versiunea imprimare

Postări recente

Вы можете отметить интересные вам фрагменты текста, которые будут доступны по уникальной ссылке в адресной строке браузера.