Guvernul Filat-II repetă experienţa Guvernului Ciubuc-II

La moment, practic pentru toate instituţiile media care pretind a fi considerate independente, principalele teme mediatizate rămân a fi tensiunile nesfârşite între componentele alianţei de guvernare, şirul de vizite ale diferiţilor oficiali din străinătate care ne tot susţin prin declaraţii verbale, precum şi discutarea procesului de promovare a politicii fiscale şi a Legii bugetului de stat pe anul 2011.

La moment, practic pentru toate instituţiile media care pretind a fi considerate independente, principalele teme mediatizate rămân a fi tensiunile nesfârşite între componentele alianţei de guvernare, şirul de vizite ale diferiţilor oficiali din străinătate care ne tot susţin prin declaraţii verbale, precum şi discutarea procesului de promovare a politicii fiscale şi a Legii bugetului de stat pe anul 2011.

Totuşi, în opinia mea, în procesul discuţiilor publice privind problemele ce au apărut la aprobarea proiectelor politicii fiscale şi bugetului în Guvern, accentul s-a pus pe neînţelegerile între reprezentanţii partidelor politice membre ale Alianţei pentru Integrare Europeană, şi mai puţin se discută asupra conţinutului acestor documente.

În anul curent, procesului de elaborare a politicii fiscale şi Legii bugetului este unul deosebit. Specificul este condiţionat de încălcările grave ale prevederilor Legii privind sistemul bugetar şi procesul bugetar manifestate prin tergiversarea conştientă a procesului respectiv, lipsa totală de transparenţă în activitatea Guvernului la acest capitol, ignorarea procesului participativ prin obstrucţionarea iniţiativelor şi propunerilor societăţii civile, sindicatelor şi patronatelor vizavi de proiectul politicii fiscale şi bugetului, precum şi implicarea dură şi fără loc de compromisuri rezonabile a organismelor financiare internaţionale în stabilirea parametrilor bugetari şi cadrului fiscal.

            Prin prezenta publicaţie, ţin să atrag atenţia cititorilor asupra deficienţelor ce persistă în proiectul Legii bugetului de stat pentru anul 2011 şi politica fiscală promovată odată cu acesta.

            1. Majorarea accizelor la produsele alcoolice şi cele din tutun poate genera venituri suplimentare la buget doar în condiţiile unei administrări fiscale şi vamale eficiente, care ar minimiza (în caz ideal chiar ar exclude) fenomenele de contrabandă şi circulaţia ilicită a produselor respective pe piaţa internă. Însă, cunoscând „potenţialul” autorităţilor vamale şi fiscale autohtone, pe lângă care trece nestingherit contrabanda cu ţigări la export şi înfloreşte economia tenebră, persistă riscul că majorarea accizelor va genera creşterea contrabandei cu ţigări şi alcool la importul în Republica Moldova, precum şi sporirea volumelor producerii băuturilor alcoolice contrafăcute. Aceste fenomene, vor avea ca efect creşterea ponderii circuitului ilegal al produselor din tutun şi băuturilor alcoolice pe piaţa internă de consum, afectarea importatorilor şi producătorilor ce activează legal în aceste domenii şi drept consecinţă  diminuarea veniturilor bugetare din plăţile fiscale achitate de aceştia.

            2. Politica fiscală aprobată de Guvern prevede impunerea treptată a contribuabililor-plătitori ai TVA de a prezenta în mod obligatoriu toate dările de seamă fiscale, inclusiv cele de raportare a contribuţiilor de asigurare socială şi de asigurare medicală, utilizând metode automatizate de raportare electronică, în modul reglementat de Inspectoratul Fiscal Principal de Stat.

            La moment Serviciul Fiscal de Stat acordă posibilitatea contribuabililor de a prezenta benevol dările de seamă fiscale prin intermediul raportării electronice, posibilitate care este oferită sub formă de serviciu contra plată, costul căruia este de circa 2000 lei pe an. Astfel, ţinând cont de numărul plătitorilor TVA, în cazul impunerii acestui serviciu cu plată contribuabilii vor achita în folosul Serviciului Fiscal de Stat plăţi suplimentare în valoare totală de circa 50 milioane lei anual.

            La acest capitol reamintesc că în conformitate cu art.136 (f) din Codul Fiscal, organele fiscale sunt obligate să asigure gratis contribuabilii cu formulare tipizate a dărilor de seamă fiscale.

De asemenea, nu este estimată pregătirea tehnică a plătitorilor TVA, care pot fi şi întreprinderi mici, cu rulajul anual de 100 mii lei pe an,  de a trece la o astfel de formă de raportare şi care vor fi costurile pentru procurarea utilajului necesar pentru contribuabilii care nu ţin evidenţa contabilă în formă electronică. Totodată, nu este indicat cum vor  proceda organele fiscale şi contribuabilii în cazurile eventualei lipse la ultimii a mijloacelor băneşti necesare achitării serviciilor impuse de stat: se va acorda această posibilitate gratuit sau contribuabilul va fi lipsit de posibilitatea onorării obligaţiunilor sale legale la prezentarea dărilor de seamă, fapt care va genera aplicarea de sancţiuni din partea organelor fiscale.

Consider că, iniţiativa respectivă, în formula propusă de Guvern, este o încercare neinspirată de a introduce un impozit suplimentar destinat finanţării necesităţilor Serviciului Fiscal de Stat, impus contribuabililor sub marca prestării unor servicii cu plată obligatorii, servicii care reieşind din conceptul Codului fiscal urmează a fi prestate contribuabililor gratuit de către stat.

3. Merită a fi susţinută de principiu iniţiativa de a prevedea în Codul Fiscal posibilitatea estimării impozitului pe venit pentru persoanele fizice prin metode şi surse indirecte (art.2251). Totodată, conştientizând sensibilitatea problemei pentru cetăţeni, nu poate fi acceptată abordarea mult prea simplistă inclusă în proiectul politicii fiscale pentru anul 2011, precum că modul de aplicare a prevederilor respective ale Codului Fiscal se stabileşte de Guvern. Pentru a evita ambiguităţile în administrarea normei date, în lege urmează de indicat expres cazurile în care se aplică metodele şi sursele indirecte de estimare a impozitului pe venit pentru persoanele fizice şi sursele de informaţii care se iau în calcul pentru aprecierea venitului impozabil estimat. Fără de includerea acestor norme în Codul Fiscal, Guvernul creează un mediu favorabil pentru aplicarea neuniformă, selectivă şi tendenţioasă a metodelor şi surselor indirecte de estimare a impozitului pe venit pentru persoanele fizice, rezultatul final fiind un şir interminabil de litigii judiciare între contribuabili şi autorităţile fiscale cu sorţi minime de succes pentru ultimele. Or, cineva din promotorii politicii fiscale doreşte conştient această situaţie…

O altă modificare esenţială a prevederilor Codului Fiscal în partea ce ţin metodele şi sursele indirecte de estimare a obligaţiunilor fiscale este lărgirea posibilităţii acestei metode de apreciere a plăţilor fiscale faţă de toţi contribuabilii care practică activitate de întreprinzător. Reamintesc, că la moment art.225 al Codului Fiscal prevede anumite restricţii în acest sens limitând aplicarea a astfel de metode doar către agenţii economici care practică genurile de activitate specificate în sectiunile C, G, H, I ale Clasificatorului activitatilor din economia Moldovei (CAEM) din 9 februarie 2000 (industria extractivă, comerţ cu ridicata şi cu amănuntul, repararea autovehiculelor, motocicletelor, hoteluri şi restaurante, transporturi şi comunicaţii). Amintesc, că în conformitate cu Codul Fiscal, obligaţiunile fiscale se calculează reieşind din indicatorii financiari reflectaţi în evidenţa contabilă a contribuabililor, iar metoda estimării prin metode şi surse indirecte se aplică în cazuri neordinare în cazul lipsei evidenţei contabile, precum şi în cazurile monitorizării activităţii agenţilor economici ce activează în domenii cu risc sporit de evaziune fiscală prin intermediul posturilor fiscale. Extinderea aplicabilităţii normelor respective faţă de toate activităţile economice practicate în mediul de afaceri, înăspreşte pârghiile de administrare fiscală şi permite aplicarea posturilor fiscale şi metodelor estimative de apreciere a veniturilor şi în cazul agenţilor economici care practică activităţi sezoniere, în special a celor din agricultură. Este evident, că estimarea veniturilor în baza informaţiilor obţinute în rezultatul activităţii periodice a posturilor fiscale va defavoriza contribuabilii ce încasează venituri sezoniere.  

4. Urmează a fi gândite mai bine şi reformulate propunerile privind modificarea procedurii de suspendare a operaţiunilor la conturile bancare ale contribuabililor restanţeri şi de încasare forţată a mijloacelor în contul stingerii restanţelor faţă de buget (art.197 şi 253 din Codul Fiscal), prin intermediul executorilor judecătoreşti.

Conform modificărilor propuse de Guvern, se prevede că instituirea procedurii de alăturare a organelor fiscale la executarea creanţelor prin intermediul executorilor judecătoreşti. Procedura respectivă prevede o comunicare permanentă între instituţiile financiare, organele fiscale şi executorii judecătoreşti, care conform iniţiativei Guvernului urmează a fi efectuată în formă scrisă. Totodată, în proiect se prevede că „repartizarea sumelor încasate de pe conturile debitorului (în speţe care vizează şi creanţele statului) se va realiza conform prevederilor legale în vigoare şi doar în baza avizului pozitiv al organului fiscal. În cazul primirii refuzului privind ordinea de repartizare a sumelor, actele sale ulterioare în acest sens vor fi lovite de nulitate, executorul judecătoresc fiind obligat să se conformeze prescripţiilor privind ordinea de repartizare a sumelor indicată de către organul fiscal reieşind din prevederile legislaţiei în vigoare. În cazul neexecutării prescripţiilor de la acest alineat, în baza deciziei organului fiscal, faţă de executorul judecătoresc responsabil se va aplica sancţiunea prevăzută la art.253 alin.(41).”

În formula propusă, prevederile respective creează un cadru birocratic destul de anevoios, care va complica procedurile de executare a creanţelor creditorilor de stat şi celor comerciali. Drept urmare se va crea un mediu de contradicţii şi neînţelegeri permanente între debitori, instituţiile financiare, organele fiscale, creditorii comerciali şi executorii judecătoreşti, ceea ce este de la sine un mediu propice pentru abuzuri şi protecţionism în acest domeniu.

Modificarea sistemului de executare silită a plăţilor aferente bugetului public naţional în partea ce ţine de încasarea forţată a mijloacelor băneşti din conturile bancare, poate fi realizată eficient doar concomitent cu implementarea unui sistem funcţional de transmitere a informaţiei prin canale electronice, care să fie utilizat de către instituţiile financiare, organele fiscale şi executorii judecătoreşti. 

 5. Iniţiativa „nobilă”, din punctul de vedere al Guvernului, de consolidare a autonomiei financiare locale prin excluderea plafoanelor maxime la aplicarea taxelor locale, în realitate este o încercare de a declina responsabilităţile şi de a scăpa de „durerile de cap” de care suferă unii din guvernanţi în partea ce ţine de satisfacerea necesităţilor financiare justificate ale autorităţilor publice locale prin transferuri de la bugetul de stat. În această ordine de idei se poate presupune cu certitudine care vor fi răspunsurile „standard” din partea Ministerului Finanţelor la solicitările autorităţilor publice locale în finanţare suplimentară: obţineţi sursele necesare din majorarea cotelor la taxele locale.

Respectiv, pentru a-şi soluţiona problemele bugetare, autorităţile locale vor purcede la majorarea cotelor taxelor locale, care deja nu vor mai avea niciun plafon maximal prevăzut de legislaţie, ceea ce la rândul său va creşte necontrolabil presiunea fiscală asupra mediului de afaceri şi ar putea genera abordări descrimininatorii din partea autorităţilor locale către agenţi economici din teritoriile administrate.

De fapt, modificarea respectivă este o iniţiativă camuflată de realizare a Memorandumului cu Fondul Monetar Internaţional întru majorarea presiunii fiscale asupra businessului. 

6. Tergiversarea elaborării şi aprobării Legii bugetului de stat pentru anul 2011 a creat situaţii de confuz pentru unele autorităţi locale care deja şi-au aprobat bugetele pentru anul curent. Astfel, consiliile locale urmează să revadă bugetele locale în care, la partea venituri, au fost preconizate transferuri de la bugetul de stat în sume mai mari decât cele ce vor fi aprobate de Parlament prin Legea bugetului de stat (exemplul mun. Chişinău, unde Consiliul municipal a inclus în partea de venituri a bugetului local 73,6 milioane lei transferuri de la bugetul de stat, care de fapt nu vor fi, pe motiv că nu sunt prevăzute în Legea bugetului de stat pe anul 2011, proiectul căreia recent a fost aprobat de Guvern). 

7. Ritmul de creştere a importurilor prognozat pentru anul 2011 depăşeşte ritmul de creştere a exporturilor. Drept urmare, se preconizează creşterea soldului negativ al balanţei comerciale de la 2,27 miliarde dolari în 2010 la 2,58 miliarde dolari în 2011. Drept urmare a acestor evoluţii, veniturile indirecte rămîn a fi sursa principală de venituri ale bugetului public naţional, atingând în anul 2011 cota de 17,5% în PIB, faţă de 17,1% în anul 2010.

Respectiv, Guvernul n-a reuşit să găsească soluţia pentru implementarea „noii paradigme economice de dezvoltare”, trâmbiţate în faţa organismelor financiare internaţionale şi autorităţilor europene, care ar permite schimbarea economiei bazate pe consum în una orientată spre export. 

8. Se preconizează că ponderea veniturilor Bugetului Public Naţional în PIB în anul 2011 să constituie 37,8% faţă de 38,3% în anul 2010. Reducerea ponderii veniturilor bugetare în PIB, în condiţiile păstrării în linii mari a politicii fiscale aplicate în anul 2010, iar pe alocuri chiar înăsprirea acesteia (creşterea cu 50% a accizelor la băuturi alcoolice tari şi produse din tutun, precum şi excluderea plafoanelor maxime la taxele locale) semnifică recunoaşterea de către autorităţi a creşterii ponderii economiei tenebre (neobservate) în PIB şi ineficienţa acţiunilor Guvernului de constrângere a acestui fenomen. De fapt procesul respectiv a început în anul 2010, în care conform datelor oficiale ale Biroului Naţional de Statistică, economia neobservată ca pondere în PIB a crescut până la 23,2% faţă de 22,4% în anul 2009. 

9. Calculele ce au stat la baza formării proiectului bugetului de stat pentru anul 2011, au fost efectuate reieşind din cursul mediu anual de schimb al monedei naţionale de 12,4 lei pentru 1 dolar SUA. Pentru a atinge indicatorul respectiv, şi ţinând cont de cursul de schimb înregistrat la moment de 11,9 lei pentru 1 dolar SUA, se poate presupune că pe parcursul anului 2011, rata de schimb a leului urmează să oscileze periodic cel puţin pînă 12,5-13,0 lei pentru 1 dolar american. Deprecierea lentă a monedei naţionale, amplificată de creşterea accizelor, taxelor locale, preţurilor pe piaţa mondială la produsele petroliere şi cele alimentare vor avea un impact puternic asupra creşterii preţurilor pe piaţa internă cu efecte sociale dezastruoase în lanţ. În mod practic, Guvernul nu a făcut concluzii pe rezultatele anului precedent, propune repetarea scenariului anului 2010 şi călcarea pe aceeaşi greblă …, pentru ca ulterior să caute vinovaţii de creşterea necontrolabilă a preţurilor.

Totodată, aşteptările inflaţioniste de rând cu politica monetară dogmatică a Băncii Naţionale a Moldovei (majorarea ratei de bază şi a rezervelor obligatorii pentru băncile comerciale) vor genera creşterea dobânzilor la depozitele atrase şi respectiv creditele acordate de băncile comerciale autohtone, iar scumpirea banilor pentru mediul de afaceri, inevitabil va încetini ritmurile de creştere economică. 

10. Guvernul continuă să promoveze o politică antisocială. Astfel, cheltuielile sociale prevăzute în proiectul bugetului pentru anul 2011 constituie 28,1% ca pondere în PIB faţă de 29,8% în anul 2010 şi 31,8% în anul 2009, respectiv se reduce şi ponderea cheltuielilor sociale în totalul cheltuielilor bugetare de la 73% la 70,8%. Cheltuielile de personal pentru sistemul bugetar pentru anul 2011 sunt în descreştere cu 0,7% ca pondere în PIB faţă de anul 2010. Diminuarea respectivă este condiţionată de realizarea angajamentelor Guvernului faţă de Fondul Monetar Internaţional privind „optimizarea” numărului de angajaţi în sectorul bugetar. În acest sens Guvernul prevede realizarea unui set de măsuri (reduceri de personal, comasări şi închideri de şcoli) urmare a cărora numărul de angajaţi în sectorul bugetar va scădea cu 8% şi preponderent în ramura „Învăţământ” cu 7%. În aspect numeric, numărul de unităţi de personal angajate în sectorul bugetar va scădea de la 220,6 mii în 2010 la 212 mii în 2011. 

11. Guvernul AIE continuă să-şi acopere incapacităţii de administrare eficientă a finanţelor publice şi să soluţioneze problemele financiare de moment din contul îndatorării masive a ţării şi vânzărilor proprietăţilor de stat, repetând scenariul Greciei şi României.

Este relevantă, în acest sens, evoluţia deficitului bugetului public naţional în ultimii ani:

2006 – 126,1 milioane lei;

2007 – 123,6 milioane lei;

2008 – 630,0 milioane lei;

2009 – 3836,3 milioane lei;

2010 – 1778,0 milioane lei;

2011 (prognozat) – 1595,8 milioane lei. 

Deficitele bugetare considerabile înregistrate în perioada Guvernelor Filat-I şi Filat-II au fost acoperite din contul împrumuturilor externe, emisiei de Valori Mobiliare de Stat (împrumuturi interne) şi privatizarea proprietăţii statului.

Anul 2011 nu va fi o excepţie din acest proces cu perspective înnourate pentru viitorul ţării. Pentru acoperirea deficitului bugetar, Guvernul propune emisia suplimentară a valorilor mobiliare de stat în sumă de 300 milioane lei, întrări de împrumuturi externe 1635 milioane lei şi mijloace din vânzarea patrimoniului public în sumă de 280 milioane lei. Totodată, deja în anul curent, vom resimţi efectele piramidei financiare construite de AIE: din buget urmează a fi onorate angajamente aferente împrumuturilor externe în sumă de 815 milioane lei. 

În rezultatul manipulărilor Guvernului, datoria de stat internă la finele anului 2011 va constitui 5605 milioane lei faţă de 5305 milioane lei la 1 ianuarie 2011 (+300 milioane lei), iar datoria de stat externă va creşte de la 1116,2 milioane dolari SUA, conform situaţiei din 1 ianuarie 2011 până la 1204,6 milioane la sfârşitul anului (+88,4 milioane dolari SUA).

În concluzie consider că politica fiscală şi bugetul de stat pentru anul 2011, propuse de Guvern, vor avea un impact social puternic negativ asupra populaţiei, vor afecta mediul de afaceri prin creşterea poverii fiscale şi nu contribuie la dezvoltarea durabilă a ţării. Respectiv situaţia denotă incapacitatea Guvernului Filat-II de a face faţă provocărilor de relansare economică calitativă în condiţiile depăşirii crizei economice mondiale, lipsa de verticalitate a autorităţilor în promovarea intereselor social-economice naţionale şi dependenţa totală a acestora de „reţetele” Fondului Monetar Internaţional. 

Guvernul Filat-II aminteşte tot mai mult de trista experienţă a unui alt guvern de coaliţie – Ciubuc II, care a demonstrat la fel de multe incapacităţi de guvernare, a generat o criză politică umilitoare, a ajuns la dezacord public în chestiunea numirii miniştrilor adjuncţi, a îndatorat ţara de Doamne fereşte şi a adus cetăţenii la o sărăcie teribilă, în perioada anilor 1998-1999. Atunci, totul s-a finisat cu un dezastru economic. Spre ce merge guvernul Filat-II acum?… Faptele vorbesc de la sine.

Versiunea imprimare

Postări recente

Вы можете отметить интересные вам фрагменты текста, которые будут доступны по уникальной ссылке в адресной строке браузера.