Despre situaţia politică şi soluţiile posibile

Am fost cel care, la început de vară, am prognozat o toamnă fierbinte din punct de vedere politic. Nu a fost dificil să fac această prognoză, deoarece era clar că situaţia internă din AIE are un singur deznodământ logic – destrămarea ruşinoasă a Alianţei, cu scandaluri şi ameninţări reciproce.

Am fost cel care, la început de vară, am prognozat o toamnă fierbinte din punct de vedere politic. Nu a fost dificil să fac această prognoză, deoarece era clar că situaţia internă din AIE are un singur deznodământ logic – destrămarea ruşinoasă a Alianţei, cu scandaluri şi ameninţări reciproce. Şi destrămarea era inevitabilă din cel puţin trei motive: 1. Incompatibilitatea psihologică şi rivalitatea liderilor AIE, care din greu se suportau reciproc şi adunau materiale compromiţătoare unul împotriva altuia; 2. Incapacitatea AIE de a guverna ţara şi dorinţa de a da într-un final vina pentru eşec pe „colegii de alianţă”; 3. Abordarea neînţeleaptă a relaţiei cu opoziţia comunistă şi adoptarea unei retorici de superioritate în raport cu PCRM. Toate aceste stări de fapt erau tipice pentru AIE-2 şi puteau fi sesizate cu uşurinţă încă din iarnă-primăvară. Către această toamnă s-au depăşit toate limitele bunului simţ şi erupţia era inevitabilă.
La ziua de astăzi, este clar că AIE practic şi-a încetat existenţa. Au recunoscut-o liderii AIE înşişi. Dar chiar dacă nu ar fi recunoscut-o, sfârşitul AIE o înţelege fiecare om lucid.
În amintirea cetăţenilor şi a analiştilor, AIE va avea o altă descifrare decât cea oficială – Alianţa pentru Interese Economice (ale liderilor). Sau Alianţa Raider. Prin atact raider politic din 7 aprilie 2009 au venit la putere. Prin atacuri raider constituţionale repetate au încercat să modifice Constituţia şi să-şi subordoneze puterea „pe veci”. Prin atacuri raider economice au dorit să împartă definitiv ţara pe felii. Acum tot ei, în agonie, instrumentează un atac raider politic în Consiliul Municipal Chişinău, pentru a distruge majoritatea comunistă sau pentru a genera alegeri anticipate în Chişinău. Se vede că raiderismul este zodia politică a acestor partide.
Toate au însă o limită. Şi această limită a fost trecută. AIE nu mai există, iar foştii colegi s-au transformat în inamici care se ameninţă unii pe alţii cu demiteri şi/sau dosare în derulare la Procuratură. Acum ei aplică „talentele” de raideri unul împotriva altuia. Şi acesta pare a fi abia începutul.
Asta e situaţia politică deci, în prag de iarnă: guvernare compromisă, războire între verigile puterii, instabilitate critică în plan politic şi social, riscuri economice şi sociale enorme, promisiuni nerealizate, probabilitatea unor alegeri anticipate, falimentarea ţării.
Există toate premizele ca această toamnă fierbinte să fie urmată de o iarnă rece, fără finanţare, fără asistenţă socială, fără guvernare echilibrată şi fără responsabili pentru „angajamentele asumate” faţă de cetăţeni.
Cum poate fi depăşită această situaţie critică? Cei care vorbesc astăzi despre principii, valori, morală şi responsabilitate trebuie să înţeleagă, că, în general, există două căi, sau două soluţii.
Prima cale sunt alegerile anticipate la sfârşitul acestui an sau la începutul anului următor. În interiorul AIE-ului aflat în stare de descompunere se discută diverşi termeni. Un partid vrea alegeri în decembrie a.c., pentru a profita de conjunctura politico-propagandistică relativ favorabilă din această toamnă, pentru a a-i „termina” pe foştii colegi, actuali rivali. Alte două partide vor alegeri în februarie-martie anul viitor, când oamenilor, după o iarnă aspră, le va fi mai greu pe suflet şi mai uşor în buzunare, pentru a-l „termina” pe cel care se face responsabil pentru sărăcia instaurată pe fond de criză politică.
În tot cazul, toţi cei aflaţi la guvernare vor alegeri anticipate, pentru a scăpa şi de probleme, şi de colegi, şi de responsabilitatea pentru situaţia din ţară. Şi asta în pofida faptului că ei toţi înţeleg prea bine că noile alegeri anticipate vor avea un efect zdrobitor asupra economiei şi asupra climatului social din ţară. În plus, se va ajunge la situaţia de blocaj politic de azi, deoarece niciun partid de unul singur nu va acumula tocmai 61 de mandate, iar fostele componente AIE luate la un loc (cu toate că nu vor mai fi luate la un loc) de asemenea nu vor avea 61 de voturi în viitorul Parlament. Avem temeiul să credem că toate cele trei partide nici măcar 51 de mandate nu vor acumula. Deci, calea alegerilor anticipate este o cale a slăbiciunii, a pepretuării crizei şi a colapsului economic pentru Republica Moldova. Cei care împing lucrurile spre aşa o catastrofă sunt inamici ai propriei ţări.    
A doua cale o reprezintă stabilizarea politică şi asigurarea unui echilibru al guvernării, fie şi convenţional, prin alegerea preşedintelui Republicii Moldova. Această cale poate fi urmată doar împreună cu o susţinere din partea PCRM. Şi deja nu mai are trecere argumentul cu privire la respectarea acordului AIE. Acest acord a fost până acum respectat doar de partea cea mai slabă a AIE – Partidul Liberal. Iar acum, odată ce „AIE este îngropată”, acest acord în general nu mai are nicio valoare. Este evident că aşa candidaturi cum ar fi Lupu şi-au depăşit termenul de valabilitate. Nu mai are nici credibilitate, nici susţinere.
În fond, după ce au experimentat în toate felurile cu puterea şi cu Constituţia, cei din fosta AIE ar trebui să aibă înţelepciunea şi sovestea să înţeleagă că a insista în continuare asupra propriilor candidaturi şi a „aşilor din mânecă” este şi ruşinos şi neinteligent. Vedem astăzi cu toţii cu ce s-a soldat pentru ei şi pentru ţară aceste jocuri şi ambiţii politice.
Unica modalitate de a urma calea stabilizării politice şi a responsabilităţii pentru liderii din fosta AIE este să accepte candidatura la funcţia de preşedinte propusă de PCRM – Zinaida Greceanîi. Doamna Greceanîi este la ziua de astăzi candidatura care întruneşte cele mai adecvate condiţii pentru a fi aleasă în fruntea ţării. Este un tehnocrat desăvârşit, cu o excelentă experienţă de guvernare, bine cunoscută şi respectată atât în Est, cât şi în Vest. Nu este membru de partid şi, în mod normal, nu ar trebui să trezească rivalitatea şi invidia liderilor din fosta AIE nici în plan politic, nici în plan psihologic. Doamna Greceanîi este o persoană care cunoaşte foarte bine responsabilităţile unui înalt demnitar, are capacitatea de a negocia la nivel înalt în plan extern şi va avea, cu siguranţă va avea, mandatul de încredere din partea tuturor cancelariilor străine, ca o garanţie a susţinerii cursului economic şi al celui politic al Republicii Moldova pe viitor.  
Este dificil de găsit motive raţionale care ar fi împotriva alegerii acestei candidaturi la funcţia de preşedinte. Să trecem odată şi odată peste emoţiile individuale, peste ranchiuna, invidia şi egoismul partinic atât de specific clasei politice moldoveneşti.
Pot fi identificate formule care să permită o poziţionare onorabilă şi o coparticipare la guvernare avantajoasă pentru toate părţile implicate în procedura de alegerile a şefului statului. Alegerea doamnei Greceanîi este, la ziua de azi, una din puţinele modalităţi prin care le putem, prin care le puteţi demonstra cetăţenilor că există încă dram de demnitate şi înţelepciune politică în Republica Moldova.  
Îi îndemn pe liderii din fosta AIE să nu comită un ultim atac raider asupra moralei şi bunului simţ politic, să nu azvârle ţara în noi alegeri anticipate, să nu demoralizeze definitiv societatea. A alege acum preşedintele ţării este unica soluţie cu adevărat salvatoare, atât pentru Republica Moldova, cât şi pentru clasa politică moldovenească.  

Versiunea imprimare

Postări recente

Вы можете отметить интересные вам фрагменты текста, которые будут доступны по уникальной ссылке в адресной строке браузера.