Despre reforma economică pe înţelesul guvernanţilor

În condiţiile Republicii Moldova, suntem obişnuiţi că frecvent conţinutul nu corespunde etichetei. Nu ştiam însă că decalajul poate fi atât de prăpăstios. Mă refer la guvernarea liberal-democrată, care, contrar denumrii, aplică standarde duble în materie de principii democratice şi se comportă de o manieră revanşardă şi bolşevică.

În condiţiile Republicii Moldova, suntem obişnuiţi că frecvent conţinutul nu corespunde etichetei. Nu ştiam însă că decalajul poate fi atât de prăpăstios. Mă refer la guvernarea liberal-democrată, care, contrar denumrii, aplică standarde duble în materie de principii democratice şi se comportă de o manieră revanşardă şi bolşevică. Asta în plan politic, şi nu mă mai miră aceste comportamente ale respective guvernări. M-a surprins însă, în calitatea mea de economist, modul în care guvernarea actuală ştie să înţeleagă şi să aprecieze reformele, inclusiv reformele de liberalizare. Mi se pare că acest “guvern narcoman”, cum l-am mai numit, este şi unul “constipat”, deoarece în loc să promoveze reforme orientate social şi spre mediul de afaceri, el este reacţionar şi preferă să se limiteze la ceea ce le-a asigurat ca rezerve de stat guvernarea precedentă şi la împrumuturile cerşite cu nemiluita din exterior.

Pentru a nu se crea impresia că e doar o critică declarativă, prezint mai jos o analiză-comentariu detaliată privind modul în care se poate produce o veritabilă reformă, în termeni liberali şi cu efecte pozitive solide. Mă refer la reformele de liberalizare economică efectuate în 2007. Asta cu atât mai mult că recent, au apărut unele comentarii negative din partea reprezentanţilor actualei Guvernări, inclusiv în şedinţă de Guvern, vis-a-vis de liberalizarea şi amnistia fiscală care s-au efectuat în aprilie 2007. Întrebări cu referinţă la aceste acţiuni neordinare pentru Republica Moldova mi-au fost adresate şi de cititorii blogului. Subiectul respectiv fiind unul foarte complex, mărturisesc că m-au uimit abordările simpliste ale Prim-ministrului Filat şi Ministrului Finanţelor Negruţa, abordări care vorbesc fie despre nedorinţa acestor persoane de a intra în esenţa lucrurilor şi a expune obiectiv situaţia, fie despre insuficienţa de competenţă.

În continuare voi explica pe înţelesul lor, sper, şi voi încerca să redau din prima sursă momentele cheie care au condiţionat efectuarea acelor reforme curajoase, argumentele care au stat la baza deciziilor de liberalizare şi amnistie fiscală şi efectele obţinute.

  1. Către finele anului 2006, în economia naţională s-a simţit o încetenire a ritmurilor de creştere. Creşterea economică din contul rezervelor (investiţiilor) interne şi consumului stimulat de remitenţe era limitată şi nu putea să asigure creşterea continuă a PIB în ritmuri avansate. Astfel, pentru anul 2006 creşterea PIB a constituit doar 4,8%, pe când în anii 2001-2005 acest indicator a variat de la 6,1% la 7,8%.
  2. La 1 ianuarie 2007, România a devenit membru al Uniunii Europene, şi pe lângă beneficiile obţinute în urma aderării, a fost obligată să accepte multiple condiţii, inclusiv de ordin bugetar-fiscal impuse de UE. Totodată, mai multe companii transnaţionale erau în căutarea alternativelor pentru a-şi reamplasa unele componente ale businessului în ţările din afara UE, pentru a beneficia de costuri fiscale şi de manoperă mai ieftine.
  3. Ritmurile de creştere a economiei naţionale nu erau satisfăcătoare pentru a oferi locuri de muncă suficiente şi bine remunerate în ţară, pentru a face munca în Republica Moldova mai atractivă faţă de munca peste hotarele ei. Plecarea la muncă peste hotare a unei părţi active a populaţiei diminua din atractivitatea investiţională a Republicii Moldova. Mai mult ca atât, odată cu aderarea României la UE, riscul exportului forţei de muncă în ţara vecină a crescut semnificativ.
  4. La începutul anului 2007, Moldova deja beneficia de acorduri comerciale preferenţiale atât cu UE, cât şi cu ţările CSI.
  5. În conjuctura anului 2007, Republica Moldova avea un şir de avantaje faţă de alte state din regiune prin:

– amplasarea geografică la hotarul UE;

– deschiderea pentru investiţii străine;

– stabilitatea politică;

– preferinţele comerciale în relaţiile cu UE şi CSI;

– forţa de muncă ieftină comparativ cu UE;

– posibilitatea de a face competiţie statelor membre ale UE prin modificarea flexibilă a  politicii fiscale, fără careva restricţii.

6. Totodată, existau şi dezavantaje care frânau fluxul de investiţii şi respectiv creşterea economică:

– existenţa focarului de instabilitate şi incertitudinea în soluţionarea problemei Transnistrene;

– insuficienţa forţei de muncă calificate;

– infrastructura regională slab dezvoltată;

– valoarea istorică redusă (nereală) a activelor întreprinderilor autohtone.

La acel moment, eram conştienţi de posibilităţile limitate în soluţionarea imediată a diferendului Transnistrean, insuficienţa mijloacelor financiare pentru dezvoltarea masivă a infrastructurii economice şi imposibilitatea pregătirii rapide a forţei de muncă care după nivelul de calificare să corespundă cerinţelor investitorilor străini.

În aşa situaţie era vital necesar de a întreprinde acţiuni foarte hotărâte, chiar neordinare, care ar prevala dezavantajele indicate, pentru a da un semnal clar pentru businessul transnaţional despre atractivitatea şi predispunerea RM de a servi drept teren fertil şi prielnic pentru dezvoltarea afacerilor, atragerea investiţiilor care aveau tendinţa de reamplasare din UE în alte ţări.

Pentru a da semnalul pozitiv investitorilor străini, era necesar de a găsi soluţii reale care puteau fi realizate imediat şi cu efect rapid. Aceste acţiuni puteau fi:

–          diminuarea presiunii administrative asupra mediului de afaceri;

–          acceptarea investiţiilor în dezvoltarea afacerilor, fără verificări suplimentare, chiar dacă nu poate fi confirmată provenienţa mijloacelor;

–          promovarea unei politici fiscale atractive comparativ cu alte state.

Pentru atingerea acestor obiective s-a propus, şi prin Legea nr.111 din 27 aprilie 2007 s-a realizat:

1) legalizarea capitalului: (i) Declararea benevolă de către persoanele fizice-cetăţeni ai RM a mijloacelor băneşti, atât din ţară, cât şi de peste hotare, a bunurilor imobiliare, a valorilor mobiliare şi a cotelor părţi, (ii) declararea benevolă de persoanele juridice din RM a bunurilor imobiliare, a valorilor mobiliare, a cotelor-părţi, precum şi a diferenţelor pozitive rezultate din reevaluarea activelor de capital.

Obiect al legalizării este capitalul (mijloacele băneşti, bunurile imobiliare,  valorile mobiliare, cotele-părţi), care nu a fost declarat anterior sau a fost declarat la valoare redusă şi/sau din care nu au fost achitate impozitele şi taxele, contribuţiile de asigurări sociale de stat, primele de asigurare obligatorie de asistenţă medicală.

Legalizarea capitalului s-a efectuat de subiectul legalizării prin achitarea taxei de 5% din capitalul legalizat.

Totodată, statul a garantat subiecţilor legalizării neurmărirea pentru neplata impozitelor, scutirea de prezentarea informaţiei despre sursele de formare a capitalului legalizat, asigurarea confidenţialităţii etc.;

2) amnistia fiscală: Anularea restanţelor reflectate în sistemul de evidenţă al Serviciului Fiscal de Stat, al Casei Naţionale de Asigurări Sociale, inclusiv în sistemul de evidenţă specială, la situaţia din 1 ianuarie 2007, la impozitele, taxele, la alte plăţi, la majorările de întârziere şi la amenzile aferente bugetului de stat, la contribuţiile de asigurări sociale de stat, la primele de asigurare obligatorie de asistenţă medicală, la majorările de întârziere şi la amenzile aferente bugetului asigurărilor sociale de stat şi fondurilor asigurării obligatorii de asistenţă medicală, neachitate la data punerii în aplicare a Legii nr.111, inclusiv amânate şi eşalonate (reeşalonate) conform legislaţiei în vigoare.

Organele cu atribuţii de administrare fiscală au ridicat sechestrele aplicate patrimoniului necomercializat al persoanelor juridice şi fizice  dacă aceste acţiuni au fost iniţiate în scopul asigurării achitării plăţilor impozitelor, taxelor, a altor plăţi, a majorărilor de întârziere şi a amenzilor aferente bugetului de stat, a contribuţiilor de asigurări sociale de stat, a primelor de asigurare obligatorie de asistenţă medicală, a majorărilor de întârziere şi a amenzilor aferente bugetului asigurărilor sociale de stat şi fondurilor asigurării obligatorii de asistenţă medicală, neachitate la data punerii în aplicare a Legii nr.111, inclusiv amânate şi eşalonate (reeşalonate) conform legislaţiei în vigoare.

Concomitent s-a interzis efectuarea controalelor corectitudinii calculării şi achitării impozitelor, taxelor, altor plăţi, majorărilor de întârziere şi amenzilor aferente bugetului de stat, bugetelor unităţilor administrativ-teritoriale, contribuţiilor de asigurări sociale de stat, primelor de asigurare obligatorie de asistenţă medicală, majorărilor de întârziere şi amenzilor aferente bugetului asigurărilor sociale de stat şi fondurilor asigurării obligatorii de asistenţă medicală, pentru perioadele fiscale de până la 1 ianuarie 2007. Organele cu atribuţii de administrare fiscală îşi exercită pe deplin funcţiile, verificând respectarea legislaţiei privind obligaţiile fiscale apărute începând cu 1 ianuarie 2007.

3) stabilirea cotei „0” a impozitului pe venitul reinvestit al întreprinderilor: Anularea impozitului de 15% asupra veniturilor agenţilor economici, dar reţinerea la sursa de plată a impozitului în mărime de 15% din veniturile întreprinderilor distribuite pentru consum (în special dividende).

Cea mai contraversată componentă a reformelor, desigur a fost şi este amnistia fiscală (anularea datoriilor faţă de buget, existente la 1 ianuarie 2007, şi interdicţia de a efectua controale fiscale pentru perioadele de până la data respectivă).

Voi încerca să vin cu unele detalii pentru a argumenta oportunitatea şi necesitatea acestei acţiuni, fără de care liberalizarea nu putea avea succesul scontat.

În ultimii ani înainte de amnistia fiscală, concomitent cu reducerea cotelor la impozitul pe venit şi contribuţiile de asigurări sociale, se constată o creştere stabilă a încasărilor la Bugetul Public Naţional. Astfel, veniturile BPN în anul 2006 au însumat 16386,7 mln. lei ceea ce este cu 6241,7 mln.lei (61,5%) mai mult faţă de veniturile acumulate în anul 2004. În structură dinamica încasărilor este reflectată în tabelul nr.1.

Tabel nr.1

Veniturile BPN în perioada 2004-2006 (milioane lei)

2004 2005 2006 2005/2004 2006/2005 2006/2004
mln lei % mln lei % mln lei %
Bugetul de stat,

inclusiv:

impozit pe venit

TVA intern

TVA import

accize intern

accize import

5533.4

278.6

1429.1

2978.4

158.2

741.1

7794.0

298.1

1545.9

4051.8

188.7

974.9

10176,7

418.4

2035.2

5200.6

299.6

847.0

224,6

19,5

116,8

1073,4

30,5

233,8

140,9

107

108,2

136

119,3

131,5

2382,7

120.3

489,3

1148,8

110,9

-127,9

130,6

140.4

131,6

128,4

158,7

86,9

4643,3

139.8

606,1

2222,2

141,4

105,9

183,9

150.2

142,4

174,6

141,4

114,3

Bugetele UAT,

inclusiv:

impozit pe venit întreprin.

impozit pe venit cetăţeni

2017.7

500.9

793.1

2131.4

503.8

865.5

2369.0

661.0

1123.2

113,7

2,9

72,4

105,6

100,6

109,1

247,6

157.2

257,7

111,1

131.2

129,8

251,3

160.1

330,1

351,3

132

141,6

BASS 2284.6 2685.3 3334.8 400,7 117,5 649,5 124,2 1050,2 146,0
FAOAM 309.3 408.4 506.2 99,1 132 97,8 123,9 196,9 163,6
TOTAL BPN 10145.0 13019.1 16386.7 2874,1 128,3 3367,6 125,9 6241,7 161,5

Creşterea sumelor acumulate la BPN se datorează mai multor factori, în special:

–          creşterii economice;

–          politicii bugetar-fiscale echilibrate;

–          sporirii capacităţii de consum a pieţei interne şi ca urmare sporirea importurilor;

–          acţiunilor de administrare şi stimulatorii orientate întru majorarea veniturilor bugetare.

Concomitent cu creşterea ritmică a încasărilor bugetare, s-a înregistrat o stabilitate relativă în dinamica restanţelor faţă de buget.

Tabel nr.2

Dinamica restanţelor la BPN în perioada 2004-2006 (milioane lei fără penalităţi şi amenzi)

Restanţa

31.12.04

Restanţa

31.12.05

2005/2004

(%)

Restanţa

31.12.06

2006/2005

(%)

Bugetul de stat,

inclusiv:

impozit pe venit

TVA intern

TVA import

accize intern

accize import

sumele CCCEC

996.0

31.4

459.3

143.6

49.5

12.1

374.7

1012.3

45.1

429.8

137.6

33.8

13.1

424.9

101.6

143.6

93.6

95.8

68.3

108.3

113.4

966.4

39.3

400.7

137.6

28.2

13.1

423.9

95.5

87.1

93.2

100.0

83.4

100.0

99.8

Bugetele UAT,

inclusiv:

impozit pe venit întreprind.

impozit pe venit cetăţeni

301.9

69.0

36.9

290.3

83.2

36.8

96.2

120.6

99.7

272.6

74.1

42.2

93.9

89.1

114.7

BASS 827.8 958.5 115.8 949.7 99.1
FAOAM 4.5 3.9 86.7
TOTAL BPN 2125.7 2265.6 106.6 2192.6 96.8

După specificul său restanţele se divizează în încasabile, problematic a fi încasate şi imposibil de a fi încasate. Conform analizelor structurii restanţelor conform situaţiei din 1 ianuarie 2007, suma restanţelor încasabile se estima la 300 milioane lei plăţi de bază, sau circa 14% din totalul restanţelor fără penalităţi şi amenzi.

Cred că este necesar să menţionez, că cele mai problematice pentru încasare sunt sumele penalităţilor şi amenzilor calculate de către organele de control precum şi în regim automat de sistemul informaţional al autorităţii fiscale pentru restanţele la plăţile de bază. Este un adevăr specific pentru Republica Moldova, care a fost „educat” în contribuabili prin multiple acte legislative privind anularea periodică a penalităţilor şi amenzilor începând cu existenţa sistemului fiscal autohton. Suma penalităţilor şi amenzilor aferente Bugetului Public Naţional, neachitate la 1 ianuarie 2007 constituia circa 2,2 miliarde lei.

Întru reducerea restanţelor, s-au depus eforturi considerabile prin aplicarea măsurilor de încasare forţată a plăţilor. Rezultatele obţinute de Serviciului Fiscal în vederea încasării forţate a plăţilor se indică în tabelul nr.3.

Tabel nr.3

Acţiunile de încasare forţată întreprinse de Serviciul Fiscal în perioada 2004-2006 (milioane lei)

Denumirea acţiunii Rezultatele obţinute
2004 2005 2006
Înaintarea dispoziţiilor incaso la conturile bancare 138,1 128,1 183,1
Ridicarea banilor în numerar din casierii 32,7 40,0 50,6
Încasarea datoriilor debitoriale 12,1 18,6 16,2
Realizarea patrimoniului sechestrat 7,3 8,96 11,1
Total încasat 190,2 195,66 261

Cu toate că, eforturile privind încasarea forţată a datoriilor au fost considerabile, ponderea plăţilor încasate silit în BPN în totalul acumulărilor administrate de Serviciul Fiscal de Stat este nesemnificativă şi constituie:

2004 – 2,74%;

2005 – 2,43%;

2006 – 2,72%.

Este relevant, că din suma încasată prin executare silită, 76 la sută revin încasării restanţelor din conturile bancare ale agenţilor economici.  În acest context urmează de menţionat, că restanţele se încasează din conturile bancare doar de la agenţii economici care activează, şi respectiv constituie neplăţi curente.

Totodată, rezultatele de la comercializarea bunurilor sechestrate ale restanţierilor nu sunt semnificative şi constituie doar circa 4% din totalul acumulărilor la BPN în urma aplicării măsurilor de încasare forţată a plăţilor. Este important, că valoarea de sechestru a bunurilor comercializate pe parcursul anilor 2004, 2005 şi 2006 a constituit 78,7 milioane lei fiind de 2,6 ori mai mare faţă de suma real încasată la buget în urma comercializării bunurilor prin intermediul licitaţiilor.

Conform situaţiei din 31 decembrie 2006, pentru neplata impozitelor, taxelor şi contribuţiilor de asigurări sociale de stat, sub sechestru aplicat de organele fiscale se aflau active cu valoarea totală de sechestru 252,7 milioane lei. Aplicând coeficientul de reducere a preţului de vânzare care s-a format în anii precedenţi, putem presupune că în urma expunerii la vânzare publică a tuturor acestor active, la buget s-ar fi încasat 101,1 milioane lei.

Analizând structura restanţei, am constatat că existau restanţieri către care, cu toate că au fost aplicate toate pârghiile de executare silită a plăţilor, înregistrau restanţe imposibil de încasat. În majoritatea absolută aceste restanţe au o vechime de peste 3 ani, iar urmărirea lor este costisitoare şi ineficientă din punct de vedere administrativ.

În aceste condiţii, faţă de contribuabilii cu o capacitate de plata redusă, se impune aplicarea prevederilor legii insolvabilităţii, care necesită costuri administrative suplimentare, dar nu asigură încasarea acestor restanţe. Conform situaţiei din 1 ianuarie 2007, în procedura de insolvabilitate se aflau 448 contribuabili, care la momentul derulării procedurii, aveau înregistrate restanţe fiscale (inclusiv penalităţi şi amenzi) faţă de bugetul de stat şi bugetele UAT în sumă de 493 milioane lei, şi 78,6 milioane lei datorii faţă de bugetul asigurărilor sociale de stat.

La data indicată, din datoriile confirmate la momentul derulării procedurii, au fost achitate la bugetul de stat şi bugetele UAT – 35,8 mil. lei şi la bugetul asigurărilor sociale de stat – 25,3 mil. lei, ceea ce constituie respectiv 7,3% şi 32,2%.

Totodată, pe parcursul procedurii de insolvabilitate, de către contribuabilii respectivi au fost calculate plăţi curente faţă de bugetul de stat şi bugetele UTA în sumă de 70,9 mil. lei şi faţă de  bugetul asigurărilor sociale de stat în sumă de 89,6 mil. lei. Din totalul plăţilor curente au fost achitate 58,1 mil. lei şi 83,4 mil. lei corespunzător, ceea ce constituie 82% şi 93,1% din sumele calculate.

Compararea nivelului de achitare ale datoriilor confirmate la momentul derulării procedurii de insolvabilitate cu nivelul de achitare a sumelor calculate în perioada  procedurii denotă faptul, că nivelul de încasare ale datoriilor curente este mult mai înalt faţă de nivelul de încasare a datoriilor istorice, iar cei 448 de contribuabili aflaţi în procedură de insolvabilitate real au capacitatea de a achita plăţile curente, impediment în activitatea lor normală fiind doar datoriile istorice.

Sumele impozitelor, taxelor şi altor plăţi calculate suplimentar în urma controalelor constituiau:

– 2004 – 306 851,2 milioane lei;

– 2005 – 320 091,2 milioane lei;

– 2006 – 347 038,6 milioane lei.

Astfel, suma calculată suplimentar în anul 2006 a crescut faţă de 2004 cu 13,09 %.

Din sumele calculate suplimentar, la buget real s-au încasat:

– pentru 2004 – 92,0 milioane lei (30,0 la sută);

– pentru anul 2005 – 97 milioane lei (30,2 la sută);

– pentru anul 2006 – 115 540,9 mii lei (sau 33,29 la sută).

Din datele menţionate se observă clar disbalanţa dintre efortul administrativ masiv depus de stat pentru efectuarea zecilor de mii de controale (respectiv şi presiunea asupra mediului antreprenorial), şi efectele destul de modeste a acestor controale asupra veniturilor bugetare (mai puţin de 1% din veniturile Bugetului Public Naţional).

Totalizând cele expuse referitor la amnistia fiscală concluzionez:

–          rămâne a fi cert faptul că ponderea hotărâtoare la formarea părţii de venituri a BPN revine achitărilor plăţilor curente, iar din restanţe se acumulează sume neesenţiale;

–          comparativ cu imobilizarea activelor prin aplicarea sechestrelor, o pârghie mai eficientă de depăşire a restanţelor, este oferirea contribuabililor a posibilităţii de punere în circulaţie a activelor materiale care se află sub sechestru şi respectiv sporirea capacităţilor de contractare a mijloacelor creditare pentru dezvoltarea potenţialului economic;

–          activitatea de control fiind orientată la verificarea perioadelor trecute este mai puţin eficientă din punct de vedere a veniturilor bugetare. Este oportun de a pune accentul pe monitorizarea activităţilor curente ale agenţilor economici şi prevenirea evaziunilor fiscale.

În condiţiile şi considerentele expuse a fost luată decizia de amnistiat plăţile restante faţă de buget, conform situaţiei din 1 ianuarie 2007.

Ţin să atenţionez, că în condiţiile Legii nr.111 se prevede că se amnistiază doar restanţele care n-au fost achitate la data publicării legii (11 mai 2007). Totodată, Codul Fiscal (art. 179) prevede principiul cronologic de stingere a obligaţiilor fiscale (primordial se stinge restanţa mai veche în timp), şi deci, plăţile achitate la buget de contribuabilii restanţieri în perioada 1 ianuarie – 11 mai 2007 au fost îndreptate spre stingerea restanţelor şi respectiv au micşorat sumele supuse amnistiei. Astfel, ţinând cont de faptul că decizia privind efectuarea amnistiei fiscale a fost luată în primele zile ale lunii aprilie 2007, amnistia nu a afectat sumele impozitelor care au fost calculate pentru plată la buget în perioada 1 ianuarie – 11 mai 2007, iar afirmaţiile precum că acţiunea respectivă s-a efectuat în interesul şi cu ştiinţa unor contribuabili sunt aberante. Oricum, în aprilie 2007, retroactiv nu se mai putea influenţa mărimea restanţelor deja înregistrate în sistemul de evidenţă a Serviciului Fiscal de Stat la 1 ianuarie 2007.

Menţionez că amnistia conştient a fost acceptată în aşa formulă, anume pentru a exclude de principiu posibilitatea abuzurilor din partea unor contribuabili sau funcţionari.

Rezultatul tehnic al executării Legii nr.111 este:

–          au fost supuse procedurii legalizării active şi mijloace băneşti în sumă totală de 2,2 miliarde lei, achitându-se taxa de legalizare (5%) în sumă de 110 milioane lei. Din suma totală legalizată 2 miliarde revin majorării costului activelor întreprinderilor de stat din sectorul termoenergetic, care şi-au efectuat capitalizarea activelor;

–          au fost amnistiate restanţe istorice faţă de buget pentru circa 270 mii contribuabili, în sumă totală de 4,3 miliarde lei, inclusiv 2,16 miliarde lei plăţi de bază, 1,39 miliarde lei penalităţi şi 791 milioane lei amenzi (pentru informare, ţin să menţionez, că cea mai mare parte din suma restanţelor amnistiate este restanţa formată pentru perioada de până la 1 ianuarie 2001 – 2,8 miliarde lei);

–          au fost eliberate de sub sechestru bunuri ale agenţilor economici în valoare de circa 300 milioane lei;

–          în urma implementării cotei „0” la impozitul pe venit, mediul de afaceri, la nivel de agenţi economici, a beneficiat de reducerea presiunii fiscale pentru anii 2008, 2009 şi 2010 în sumă de circa 1 miliard lei pe an;

–          s-a interzis efectuarea controalelor fiscale pentru perioada de până la 1 ianuarie 2007.

Impactul bugetar al acţiunilor de liberalizare economică a fost:

+ 110 milioane lei – taxa pentru liberalizarea capitalului;

– 300 milioane lei – sume neâncasate din restanţele amnistiate;

– 170 milioane lei – sume neâncasate urmare a interzicerii controalelor fiscale;

– 1 miliard de lei anual ca rezultat al aplicării cotei „0” la impozitul pe venit.

După cum se observă, decizia a fost una foarte curajoasă şi chiar riscantă din punct de vedere bugetar.

Respectiv, cel mai important moment în aprecierea Legii nr.111 privind legalizarea capitalului şi amnistia fiscală este evaluarea efectelor pe care le-au generat aceste reforme:

1)      în anul 2007, care a fost marcat de seceta dură şi respectiv descreşterea producţiei agricole cu 23,1%, PIB-ul a crescut cu 3%, iar în anul 2008 a revenit la ritmul de creştere +7,8%;

2)      au sporit creditele băncilor comerciale acordate economiei de la 13,8 miliarde lei în 2006 la 20,9 în 2007 şi 25,1 miliarde lei în 2008 (cu 82% mai mult faţă de 2006);

3)      investiţiile străine directe în 2007 au însumat 539 milioane dolari (12,2% în PIB), iar în 2008 – 708 milioane dolari (11,7% în PIB), pe când în 2006, acest indicator a constituit 233 milioane dolari (6,8% în PIB). Drept urmare, stocul investiţiilor străine directe în economia naţională  la finele anului 2008 a alcătuit 2,6 miliarde dolari, ceea ce este dublu faţă de sfârşitul anului 2006 (1,3 miliarde dolari);

4)      datoria de stat internă s-a redus de la 8,5% din PIB în 2006, la 7,0% în 2007 şi 5,6% în 2008, iar datoria externă administrată de Guvern de la 20,7% în 2006, la 16,2% în 2007 şi 12,9% în 2008;

5)      s-a redus presiunea administrativă asupra mediului de afaceri prin neefectuarea controalelor pentru perioada de până la 1 ianuarie 2007 şi încetarea litigiilor de judecată pe deciziile organelor de control pentru perioada respectivă.

Sunt departe de a crede că creşterea indicatorilor macroeconomici în anii 2007 şi 2008 a fost generată doar de reformele economice interne, desigur că efectul lor a fost amplificat şi condiţionat de conjuctura externă favorabilă Republicii Moldova.

Totuşi, în concluzie îmi exprim convingerea că toate trei componente ale reformelor de liberalizare economică au fost oportune şi au generat efecte pozitive cu mult mai puternice comparativ cu pierderile convenţionale ale bugetului urmare a amnistiei fiscale şi cotei „0” la impozitul pe venit. Şi, de fapt, aceasta e una din explicaţiile cauzei că Republica Moldova a înregistrat o scădere mai mică a PIB-ului în anul 2009 (-6,5%), comparativ cu ţările din regiune (România – 7,1%, Ucraina – 15%, Rusia – 8,2%).

Vreau să cred că analiza desfăşurată prezentată mai sus a proceselor economice derulate în 2007 este de la sine cât se poate de grăitoare, fiind evidente efectele pozitive pentru ţară a reformelor întreprinse. Guvernarea comunistă şi-a asumat atunci riscuri reale, dar calculele noastre s-au adeverit a fi corecte. A avut de câştigat nu doar statul, dar în primul rând reprezentanţii mediului de afaceri, precum şi investitorii. De aceea, astăzi este absolut derutant, chiar obijduitor, să auzim din partea guvernării AIE, care afişează pretenţii de politici liberale, critici în adresa reformei fiscale întreprinse de PCRM în 2007.

Apar întrebări fireşti: Cine a avut o abordare mai reformatoare în politicile sale economice: PCRM sau AIE? Cine şi-a asumat riscuri reale în crearea condiţiilor pentru investitorii europeni? Şi cine a avut mai mare grijă de mediul de afaceri în toată complexitatea sa? Sunt sigur, cei care vor pune în prim plan analiza raţională, nu atitudinea emoţională, vor găsi răspunsurile corecte şi sincere la aceste întrebări.

Versiunea imprimare

Postări recente

Вы можете отметить интересные вам фрагменты текста, которые будут доступны по уникальной ссылке в адресной строке браузера.