Deficitul de autoritate al Curţii de Conturi

Stimate Domnule Preşedinte al Parlamentului,

Stimate Domnule Preşedinte al Parlamentului,
Stimaţi colegi deputaţi,
 
Audiind discursul dlui Presedinte al CC, îmi amintesc cum de la această înaltă tribună dl Urecheanu făgăduia Parlamentului şi ţării – schimbare, imparţialitate şi eficienţă a CC. Trebuie cu regret să constatăm că aceste schimbări nu s-au produs.
 
Dacă examinăm mai profund conţinutul materialelor prezentate astăzi, devine evident că instituţia nu a schimbat calitatea mesajului si, respectiv, nu a făcut o diagnoză de fond asupra calităţii actului guvemării în materie de gestionare raţională si eficientă a banului public. CC continuă sa exploateze preponderent instrumentele specifice unui control financiar si în niciun caz a unui audit relevant.  
 
Raportul (pag.98-99) familiarizează parlamentarii si publicul cu noţiuni privind auditul de performanţă. Ulterior capitolul respectiv este dominat de constatări de genul abaterilor si iregularitatilor, ceea ce nu ţine de obiectivele eficienţei si performanţei. Auditul de performanţă trebuie să reflecte nivelul de economicitate si de eficienţă cu care resursele au fost achizitionate si utilizate prin prisma atingerii obiectivelor în condiţii de eficacitate. Afirm acest lucru, cel putin din motivul, ca ,,cei 3 E” (economicitate, eficienta, eficacitate) lipsesc cu desăvîrsire din materialele evaluărilor misiunilor de audit. Ce ,,performanţă” evaluează Curtea de Conturi în instituţiile publice si sectorul real de stat în condiţiile în care nici ea insăşi nu a reuşit să se autoreformeze şi să posede abilităţi profesionale în aplicarea instrumentelor aferente unui audit de anvergură. Dacă s-a şi produs vreo schimbare la CC, apoi cu siguranţă nu spre bine. Mai ales, dacă ne referim la eficienţa şi imparţialitatea actului de auditare externă executat de CC.
 
Ni s-a comunicat de atîtea ori din partea CC despre delapidări ale banilor publici, dar nimic din cele anunţate nu rezultă în sancţionări a celor de vină, ne mai vorbind de restituirea pagubelor produse societăţii. În august curent se anunţa că pe parcursul anului 2011 CC a RM a contribuit la restituirea mijloacelor băneşti folosite contrar destinaţiei în sumă de peste 1 mrld. lei. Am impresia, că conducerea CC se află încă în campanie electorală şi este purtată de valul promisiunilor fantasmogorice. Aduceţi societăţii măcăr un exemplu de reparare a prejudiciului cauzat statului de guvernanţi. Dacă ar exista asemenea cazuri, ar fi imposibilă situaţia, cînd minstrul finanţelor autorizează delapidarea din buget a 6 milioane de lei, operaţi de colegul său de partid.
 
Dacă CC ar manifesta imparţialitate şi eficienţă, managerii celor 127 de întreprinderi cu capital de stat, care au admis pierderi de 230 milioane de lei în anul 2011, s-ar gîndi foarte mult la modul în care gestionează activele statului şi la salariile pe care şi le atribuie. Nu mai vorbesc despre situaţia de la BEM, care în trei ani a ajuns în pragul falimentului, iar un eventual colaps al căreia ar putea prăbuşi întregul sistem bancar al ţării.
 
La capitolul gestionarea activelor statului s-a ajuns deja la ridicol – cît face numai inimaginabila istorie a aşa-zisului “tren european”, plătit cu milioane de euro şi tracţionat de locomotivele sovietice preistorice. Adoptînd contrar cadrului normativ o atitudine indiferentă faţă de modul de gestionare a activelor statului, Curtea de Conturi nu contribuie la schimbarea politicilor publice privind eficientizarea gestiunii economice a intreprinderilor cu capital de stat întru creşterea valorii acestora si atragerea potenţialilor investitori.
 
Dacă  prezentul ţării vă este indiferent, îngrijiţi-vă cel puţin de viitorul acestui stat, care de 3 ani se scufundă în groapa datoriilor externe şi interne asumate de guvernare. Societatea şi Parlamentul nu primesc nicio informaţie despre modul în care au fost utilizate sutele de milioane de dolari împrumutaţi de guvernare în ultimii ani. Care-i corectitudinea şi nivelul eficienţei utilizării creditelor, care urmează a fi restituite de generaţiile viitoare? Aceste întrebări precum şi întregul domeniu ce ţine de datoria publică a statului rămîn o zonă tabu pentru actuala CC.  
 
Recurgerea guvernării la resursele financiare creditare este dictată în primul rînd de incapacitatea acesteia de a colecta veniturile bugetare şi de deficienţele evidente ale politicilor bugetar-fiscale promovate. Şi aici rolul CC este în cel mai bun caz de martor pasiv. Pe fondul majorării semnificative a cotelor impozitelor pe parcursul a ultimilor 3 ani, CC rămîne aproape indiferentă la efectul acestor majorări.  Dacă analizăm conţinutul deciziei Curtii de Conturi privind Raportul Guvernului referitor la executarea bugetului de stat, atunci regăsim aceleaşi postulate si recomandari prescrise în hotăririle din ultimii 2-3 ani, unica exceptie fiind cifrele, si acelea mai mult statistice, decit analitice.
 
Din an în an colectările de taxe si impozite raportate la PIB inregistrează reduceri constante, însă Curtea de Conturi ne îmbată cu opiniile sale asupra creşterilor absolute de venituri. În general se creează impresia, că activitatea Serviciului Fiscal şi celui Vamal constituie ultima preocupare a CC, parca ar fi dintr-un partid… Deja a devenit obişnuită practica, cînd guvernul vine de căteva ori în Parlament pentru a rectifica spre diminuare bugetul de stat, ca pînă la urmă nici cifrele recitificate să nu fie respectate. Nu am văzut nicio opinie a CC asupra acestor încălcări ale legislaţiei. Nu se pronunţă CC nici asupra practicii nocive a IFS de estorcare de la agenţii economici a plăţilor fiscale în avans. La sfărşitul anului 2011 suma acestor avansuri a constituit circa 300 mil. lei.
 
Nici in cazul bugetului asigurarilor sociale de stat si fondurilor asigurării obligatorii de asistenţă medicală, Curtea nu oferă o diagnoză relevantă. Pe fondul politicilor economice promovate de guvernare se erodează baza de constituire a resurselor financiare pentru aceste bugete. Numărul contribuabililor scade alarmant, iar ultimele cazuri de eliminare a investitorilor din economia ţării doar vor accelera acest proces. Deficitul enorm cu care se confruntă BASS nu provoacă nici o emoţie CC, ne mai vorbind de careva recomandări sau soluţii pentru depăşirea situaţiei alarmante.
 
Poziţia adoptată de Curte provoacă atitudinea corespunzătoare din partea factorilor decizionali din cadrul MF, IFPS şi SV în executarea hotarîrilor Curţii de Conturi. Din materialele misiunilor de audit si hotărîrile Curţii constatăm, că autorităţile menţionate nu-şi racordează activităţile pentru eliminarea/repararea neregulilor elucidate. Acest sindrom de neglijenţă pare a fi incurajat de insăşi conducerea CC a RM. Cum altfel se poate explica faptul, că nici în demersul către Guvem (scr.CCRM nr.07/1 – 1212 din 17.08.2012), nici în Raportul anual prezentat Parlamentului, Curtea nu atrage atenţia asupra unor derapaje evidente. Şi atunci, de la sine vine şi concluzia – materialele superficiale privind principalele domenii ce ţin de administrarea bugetară şi managementul veniturilor publice sunt mai mult o rezultantă a favoritismului şi intereselor clientelare, care sunt străine intereselor publice. Cel mai elocvent exemplu în acest sens fiind atitudinea CC în procesul de audit a implementării de către ministerul finanţelor a Proiectului Managementul Finanaţelor publice, menit să excludă factorul subiectiv uman în distribuţia banilor publici. Conform Acordului cu Banca Mondială sistemul informaţional de gestionare a banilor bugetari urma să fie implementat încă în anul 2011, fapt care ar exclude orice posibilitate de ingerinţă subiectivă şi nelegitimă în procesul de tranzacţionare a banilor bugetari. Suntem aproape în 2013 şi nici pomină de sistem informaţional. Se vede că colegii de partid ai unor diriguitori din sistemul finanţelor publice mai au de primit bani din buget în mod priorotar. Auditînd acest proiect, CC n-a îndrăznit să atingă “măcar cu floarea” ministerul responsabil de implementare.
 
Situaţii similare se atestă şi în cazul altor proiecte implementate pe bani împrumutaţi, atitudinea Curţii fiind asemănătoare.

În concluzie, putem cu certitudine afirma, că CC are un deficit de autoritate, prestaţie şi valoare. Prin urmare, dacă nu dorim ca aceasta să devină un SRL, este absolut necesară luarea de atitudine a Parlamentului faţă de prestaţia Curtii de Conturi.

De asemenea, este absolut necesar de exclus factorul politic din CC, or aceasta încurajează în mod direct prejudicierea statului Republica Moldova de către instituţiile menite să contribuie la bunăstrarea şi dezvoltarea ţării.
Vă mulţumesc pentru atenţie!

Versiunea imprimare

Postări recente

Вы можете отметить интересные вам фрагменты текста, которые будут доступны по уникальной ссылке в адресной строке браузера.