De ce Marian Lupu riscă se devină Alexandru-Ioan Cuza nr. 2

Despre situaţia politică din Moldova

Despre situaţia politică din Moldova

Sau

De ce Marian Lupu riscă se devină Alexandru-Ioan Cuza nr. 2

 Întreaga lună martie a fost marcată de polemicile pe marginea proiectului legilor bugetare şi de mega acţiunile de PR fabricate de mai-marele acum pe ţară – premierul Filat, care ne-a fericit cu prezenţa la Chişinău a înalţilor oaspeţi de peste mări şi ţări. Oaspeţii veneau şi plecau, bătându-l părinteşte pe umăr pe Filat, declarând Moldova „chibrit al democraţiei”, care nu care cumva să fie stins, şi lăsându-ne pe noi toţi în grija „forţelor binelui” de la conducerea ţării. bugetul în cele din urmă a fost votat cu scrâşnet de dinţi, sub privirea încruntată a FMI-ului, ca o etapă de continuare a războiului împotriva sărăciei, prin metoda lichidării săracilor. Între timp, iată că şi luna martie s-a apropiat de sfârşit. 

Aprilie ne va întâmpina cu sunetele de trâmbiţe ale altor mega campanii de PR, cu abilitate înscenate de „şoimii democraţiei moldoveneşti”. Putem menţiona printre acestea sărbătorirea cu fast şi bocete a aniversării a doua a „revoluţiei liberale”, escapadele săptămânale ale premierului Filat pe la instituţiile statului, cu sancţiuni şi demiteri de ochii lumii, precum şi călăritul „gospodăresc” al troleibuselor, maşinilor de salubrizare şi a ideii românismului de către primarul Chirtoacă.

Iar dincolo de perdeaua de praf politic ridicat de aceste acţiuni populiste, parcă s-ar fi dat uitării faptul că ţara nu are un preşedinte, că ne aflăm cu toţii în chingile unei crize politice degradante şi periculoase. Nu ştiu cum nu se face observat faptul că pierdem o şansă rară de a ne înţelege cu Rusia în privinţa Transnistriei, nu se face observat faptul că în Gagauzia se înfierbântă atmosfera şi nu e exclus să se producă o revoltă colectivă din partea autonomiei, nu se face observat faptul că România e pe cale să cumpere obiective strategice din arsenalul economic al republicii, nu se face observat faptul că practic nu avem moldoveni la conducerea ţării, toţi declarându-se români, dacă nu îl luăm în considerare pe Marian Lupu, a cărui identitate are două jumătăţi, una ştiinţifică, iar alta politică. Dar despre acest „Ianus” al politicii moldoveneşti se va vorbi în continuare.

 În contexul politic actual în care se află Republica Moldova, consider de datoria mea să punctez următoarele momente:

 1. În această situaţie critică în care se află Republica Moldova şi poporului ei, societatea moldovenească trebuie să conştientizeze că doar PCRM, care se află acum în opoziţie, este unica forţă politică de stânga ce a propus o soluţie reală de ieşire din criză a ţării.

În primul rând ne referim la alegerea unui preşedinte neafiliat politic, care ar reprezenta interesele întregii societăţi moldoveneşti şi nu doar a unui oarecare partid şi a clanului mafiot din umbră.

Această propunere făcută publică şi de către liderul PCRM, ex-preşedintele ţării Vladimir Voronin, demonstrează în mod clar – conducerea Partidului Comuniştilor plasează interesele ţării şi ale poporului mai presus decât cele partinice.

Partidul Comuniştilor este pregătit pentru compromisuri rezonabile cu partidele din AIE-2. PCRM este gata să susţină la acest post înalt în stat candidatura unei persoane cunoscute şi respectate, înaintate de societate, care devenind preşedinte al Moldovei, va activa în interesele poporului său şi nu doar a unei formaţiuni politice sau coaliţii de partide.

 2. Suntem în aşteptarea unui răspuns şi din partea Alianţei liberal-democrate de la conducere. Liderii celor trei partide care alcătuiesc Alianţa, mai ales liderul PDM, spicherul Parlamentului, Marian Lupu, ar trebui deja să înţeleagă că nici unul dintre membrii fracţiunii parlamentare a PCRM nu va vota pentru dânsul, ca pentru „unicul candidat” la funcţia de preşedinte din partea AIE-2, indiferent de circumstanţe.

 3. În situaţia creată, neglijând conştient realitatea politică actuală, liderii PDM Marian Lupu, Vlad Plahotniuc şi Dumitru Diacov continuă să insiste asupra unei opţiuni cu eşec inevitabil, prin înaintarea lui Lupu la funcţia de şef de stat, adâncind astfel conflictele şi criza politică şi împingând Moldova spre noi alegeri parlamentare anticipate. Din considerentul dat, întreaga responsabilitate pentru consecinţele fatale ale acestui curs sinucigaş le revine, în primul rînd, anume lor.

Totodată, oare să nu înţeleagă Marian Lupu că nici colegii de Alianţă nu-l doresc preşedinte. Nu ne-ar mira să aflăm că nici unii din colegii de partid nu-l văd bine în această funcţie. Democraţii ştiu de ce…

 4. Sperând, totuşi, că vor reuşi să-l „cumpere” pe vreo unul dintre deputaţii fracţiunii PCRM în Parlament, să scindeze fracţiunea, sau prin oarecare mod să ocolească prevederile Constituţiei sau să le ignore pe acestea, liderii PDM – Lupu, Plahotniuc şi Diacov nu se comportă ca nişte politicieni responsabili care trebuie să îndreptăţească încrederea poporului, ci ca nişte jucători politici, ca nişte târgoveţi de „principii şi valori”.

Istoria mai cunoaşte astfel de târgoveţi cu valorile statului de dargul profitului sau ambiţiilor personale, unul dintre aceştia fiind chiar domnul Moldovei Alexandru-Ioan Cuza, care, în 1859, din dorinţa de a se aşeza cu orice preţ în fotoliul de domnitor comun al două principate unite – Moldova şi Ţara Românească, a acceptat să facă cedări umilitoare din partea Moldovei, pe care a dat-o pe tavă masonilor de la Bucureşti. După o domnie pasageră şi superficială, Cuza este înlăturat de la putere, lăsând şi fotoliul de domnitor, şi ţara la cheremul Bucureştiului, Moldova fiind transformată în câteva judeţe de periferie ale României. 

Oare să nu înţeleagă Marian Lupu că, devenind sclavul propriilor ambiţii, el supune riscului integritatea însăşi şi statalitatea Republicii Moldova? Oare nimeni dintre colegii săi mai înţelepţi nu-i spune că, folosindu-se de slăbiciunea lui faţă de fotoliul de preşedinte, „românii profesionişti” Ghimpu şi Filat îl şantajează şi îl atrag în cursa unor scenarii geopolitice străine nouă? Oare ar accepta Marian Lupu să devină un Cuza nr. 2, să poarte ştamplia de şef de stat vreo câţiva ani, iar apoi să rămână pe decenii cu ştampila de trădător?

 5. În comparaţie cu partidele de dreapta din alianţa liberal-democrată de la guvernare, ce seamănă peste tot discordie şi dezbinare în societate, partidul de stânga, PCRM, spune: Astăzi nu este timpul să împărţim între noi Moldova. E timpul să o unificăm. Să nu mai visăm la trecut, e zadarnic să tot batem pasul pe loc. Trebuie să mergem înainte, cu fermitate, în viitor!

PCRM caută insistent şi consecvent soluţii pentru un compromis politic, pentru pace şi înţelegere în societate, dar vreun pas făcut în întîmpinare din partea partidelor AIE-2 nu se observă, şi permanent ne ciocnim de nedorinţa de a se purta un dialog constructiv.

Făcând o alegere dintre Moldova, poporul ei şi interesele egoiste de clan, liderii partidelor din Alianţa de la guvernare, în primul rând PDM şi PLDM, par să prefere lupta pentru putere şi funcţiile profitabile. Dar aceasta e o alegere imorală şi lipsită de perspectivă.

 6. Pentru ca în Moldova să înceapă acea însănătoşire reală a societăţii şi nu declarativă, ţara are nevoie de înţelegere. Şi această idee este găsită şi în iniţiativa PCRM.

Liderii PDM trebuie să conştientizeze că este imoral să se pretindă cu orice preţ ca reprezentantul lor să ocupe fotoliului prezidenţial! Acţionând fără scrupule, poate şi va fi obţinută puterea prezidenţială, dar va fi ştirbită puterea statului. Suntem în situaţia când e şi aşa divizată şi polarizată societatea, când Moldova e în haos, sărăcie şi nevoi. Este imoral să insişti pe nişte ambiţii personale care vor adânci crizele existente. Nu e corect să devină un popor ostaticul ambiţiilor unei persoane.

 7. Astăzi nu e timpul să căutăm ce ne deosebeşte, ci e timpul să căutăm şi să găsim ce ne poate uni, în numele viitorului nostru comun, în numele viitorului ţării. Noi, puterea şi opoziţia, trebuie să ne înţelegem şi să ne tolerăm unii pe alţii, să iniţiem un dialog constructiv.

Haideţi să alegem un preşedinte neutru, lucru care va da startul procesului de ieşire a Republicii Moldova din criza politică şi constituţională. Înţeleg că pentru unii această decizie va fi dificilă, dar va fi o decizie bărbătească. E o decizie pentru care e nevoie de caracter. Există caracter în PD?

Răspundeţi la acest apel şi daţi dovadă că vă pasă cu adevărat. Asumaţi-vă această decizie politică înţeleaptă. Doar împreună noi, puterea şi opoziţia, dacă există voinţă politică, vom putea găsi soluţii pentru reabilitarea sectorului de producere autohtonă, vom stârpi criminalitatea şi vom stopa avalanşa corupţiei, îi vom proteja pe cei săraci şi suferinzi. Dacă există voinţă politică şi dram de dragoste faţă de acest pământ, doar împreună vom putea renaşte spiritualitatea naţională – ştiinţa, cultura, arta, credinţa, identitatea noastră moldovenească.

Scopul nostru – o ţară bogată, oameni fericiţi, sănătoşi, asiguraţi şi liberi. Idealul nostru – pacea şi progresul general, ordinea şi bunăstarea pentru fiecare.

Noi vă întindem din nou mâna, demonstrând răbdare, şi îndemnându-vă să ne unim forţele şi posibilităţile. Doar aşa, prin efort comun, noi vom putea edifica o ţară înfloritoare, o Moldovă cu adevărat democratică, care va ocupa un loc destoinic printre alte state din Europa.

Versiunea imprimare

Postări recente

Вы можете отметить интересные вам фрагменты текста, которые будут доступны по уникальной ссылке в адресной строке браузера.