Achizitionarea terenurilor agricole de catre straini – pro si contra

Recent, Ministrul Agriculturii Valeriu Cosarciuc a declarat despre intentia de a promova unele modificari revolutionare ale cadrului legal autohton ce reglementeaza relatiile funciare, procedura de vinzare – cumparare a terenurilor agricole, cine are dreptul sa le procure etc.

Recent, Ministrul Agriculturii Valeriu Cosarciuc a declarat despre intentia de a promova unele modificari revolutionare ale cadrului legal autohton ce reglementeaza relatiile funciare, procedura de vinzare – cumparare a terenurilor agricole, cine are dreptul sa le procure etc. De mentionat ca astfel de intentii au fost lansate pe parcursul anilor 2005-2008 din partea mai multor lideri ai opozitiei de atunci, inclusiv Vlad Filat, Valeriu Cosarciuc si altii. Ce se ascunde dupa aceste initiative – nobila cauza de a atrage investitii in sectorul agrar pentru retehnologizare si sporirea competitivitatii producerii agricole, sau totusi promovarea unor interese personale si de grup, inclusiv a unor sustinatori cu pondere in bugetele electorale din anii precedenti ?

Nu voi veni cu raspunsuri la aceste intrebari, lasind societatea si DVS vizitatorii blogului sa-si faca fiecare concluziile de rigoare, insa voi furniza unele opinii sper pragmatice si impartiale referitor la intentiile actualei guvernari.

In cadrul analizei, bazata pe experienta internationala actualizata conditiilor Republicii Moldova prin realitatea autohtona, imi propun sa detalizam putin aceste propuneri, de care cu regret nu dispunem in forma unei initiative legislative.

1. Accesul strainilor la procurarea terenurilor agricole. Din start nu este clar ce se subintelege prin notiunea de “strain”  in acest sens probabil autorii se refera la nerezidentii Republicii Moldova, adica persoanele juridice ce nu au inregistrare la noi in tara si cetatenii altor state, ce nu dispun de cetatenia moldoveneasca. Experienta tarilor din regiune, atit celor ce fac parte din CSI cit si celor membre ale UE, ne denota ca in mare masura nerezidentii nu au acces la procurarea terenurilor agricole, sau exista careva conditii speciale pentru a fi admis in piata funciara agricola. In baza unei analize efectuate impreuna cu expertii din cadrul PricewaterhouseCoopers (Experienta internationala – instrainarea terenurilor agricole), putem detaliza urmatoarele practici:

–          State care nu permit instrainarea terenurilor agricole nerezidentilor: Azerbaidjan, Federatia Rusa, Cehia, Georgia, Kazakhstan, Macedonia, Serbia, Slovacia, Ucraina, Ungaria.

–          State care permit instrainarea doar cu unele conditii speciale: Bulgaria (perioda de trecere – dupa 2012), Croatia (principiu de reciprocitate), Elvetia (permis special de la autoritati), Italia (reciprocitatea intre state), Letonia (doar cetatenii statelor membre UE si companii listate la bursa), Lituania (dupa 7 ani de la aderarea la UE – 2012), Polonia (proceduri speciale), Spania (proceduri speciale), Turcia (reciprocitate si procedura speciala).

–          State unde nu exista restrictii pentru nerezidenti la procurarea terenurilor agricole: Finlanda, Franta, Germania, Irlanda, Marea Britanie, Norvegia.

Argumentarea ca aceasta modificare este necesara pentru ca preturile la terenuri sa creasca este destul de interesanta. Interesanta pentru cei ce au reusit sa consolideze terenuri agricole la preturi derizorii si acum doresc sa le vinda investitorilor straini. Insa, ce facem in acest caz cu investitorii autohtoni care nu vor putea concura cu cei straini. Iar afirmatiile ca terenurile pot fi procurate la moment cu 400-500 euro per ha nu corespund realitatii (poate cu exceptia unei singure cote la marginea unui cimp). In realitate pretul prentru terenurile consolidate de 50 – 100 ha este de min 1500-2000 euro per ha.

2. Procurarea terenurilor agrocole doar de catre fermieri persoane fizice. Nu cred ca exista o logica in dorinta autoritatilor de a interzice agentilor economici autohtoni sa detina terenuri agricole. Este logic si argumentat din punct de vedere economic cind un investitor strategic din sectorul de vinificatie procurind o fabrica de vin doreste sa faca investitii in sadirea vitei de vie procurind pentru aceasta terenuri agricole, sau industria de conserve – plantarea livezilor si cresterea legumelor pentru a se asigura cu materie prima proprie, sau zootehnia – baza furajera proprie s.a.m.d. Daca aceasta initiativa, gresita din punctul meu de vedere, va deveni o norma legala, atunci agricultura va ramiine in continuare un sector cu producere necompetitiva, unde vor fi limitate atragerea noilor investitii si tehnologii moderne. Nu cred ca cei care promoveaza aceste modificari nu inteleg acest lucru. Concluzia – populism electoral ?

3. Limitarea suprafetelor de terenuri ce pot fi procurate de un singur proprietar la 200-300 ha. Specialistii in agricultura cunosc destul de bine ca in fitotehnie exista astfel de notiiune ca – asolament. Aceasta presupune ca pe acelasi teren nu pot fi semanate timp de o perioada indelungata de timp o singura cultura, deoarece astfel se va dimunua recolta la ha. Sunt necesari premargatori, care sunt diferiti pentru diferite culturi. Spre exemplu daca floarea soarelui va fi cultivata pe acelasi teren 2 ani, in urmatorul an recolta va scadea cu cca 20 %. De aceea se practica rotatia culturilor dupa unele norme argumentate din punct de vedere stiintific. Astfel limitarea suprafetelor detinute de un propietar ar pune in pericol aceste procese, cit si din nou limiteaza atragerea investitiilor strategice.

In concluzie: pamintul este principala bogatie a tarii noastre si orice decizie pripita va afecta grav perspectivele dezvoltarii si de ce nu, principiile statalitatii si suveranitatii ale Republicii Moldova.

Versiunea imprimare

Postări recente

Вы можете отметить интересные вам фрагменты текста, которые будут доступны по уникальной ссылке в адресной строке браузера.