Se spune că investițiile fug de instabilitate. De corupție. De haos. Iată că în Moldova anului 2024, am avut cel mai redus volum de investiții din istoria țării.
Ministerul Economiei ne anunță că anul trecut am avut doar un milion de dolari investiții străine în capitalul companiilor moldovenești. E cel mai mic din toată istoria Republicii Moldova.
Tot Ministerul ne spune cine e vinovatul: „Situația complicată din regiune.” Asta e lozinca preferată când nu ai nicio politică economică, când nu înțelegi ce înseamnă un climat investițional predictibil și când confunzi guvernarea cu administrarea de granturi de la Soros. Se creează impresia că singurele „investiții externe” solide s-au făcut în premiile pentru „meritele” Maiei Sandu, dar nu în economia reală a Moldovei.
Eu vă reamintesc cum se făcea economie reală. În 2007-2008, în calitate de ministru al Economiei, împreună cu echipa blocului economic a guvernului am promovat trei reforme curajoase.
📌 Impozit zero pe profitul reinvestit;
📌 Amnistie fiscală și interzicerea controalelor fiscale retroactive;
📌 Legalizarea capitalului cu o taxă unică de 5%.
FMI-ul și Banca Mondială au sărit în sus fiind categoric împotrivă. Dar am mers la negocieri, am luptat pentru interesul Moldovei și am reușit.
Rezultatul? În 2008 si 2009 Republica Moldova a înregistrat cel mai mare volum de investiții străine în capital de peste – 440 mln dolari și investiții străine directe de – 712 mln de dolari. În premieră pentru istoria modernă a Republicii Moldova.
Și asta în plină criză economică mondială, când peste tot investițiile erau în cădere.
Ce avem azi? Un singur milion investit într-un an, un minister populat de consultanți sorosiști, o guvernare condusă din afară, care în loc să facă politică economică, îngroapă țara în datorii de miliarde, care vor trebui plătite de generațiile viitoare. Astăzi, datoria totală a țării a ajuns la 125 de miliarde de lei. Fiecare cetățean este împovărat, în medie, cu 50 854 de lei – echivalentul a 2600 de euro – pe care va trebui să-i întoarcă, cu tot cu procente.
Între timp, țara se prăbușește economic. Produsul Intern Brut stagnează, exporturile scad de doi ani la rând, sectorul industrial este în descreștere de trei ani consecutiv. Producția scade, firmele falimentează, tinerii emigrează.
Asta nu e criză regională. E prostie curată și sabotaj intern. Iar investitorii știu să citească dincolo de statistici. Mai ales când statisticile sunt catastrofale.
Moldova are nevoie URGENT de viziune, competență și de curaj – exact ceea ce a lipsit în anii „vremurilor bune”.