Iar efectul cumulativ al formulei Gazprom pe perioada 2022 -2026 ar fi fost 745 mln USD, în caz dacă contractul nu ar fi fost reziliat la inițiativa Chișinăului la sfârșitul anului 2022.
La sfârșitul anului 2022, Republica Moldova a încetat să mai cumpere gaze Gazprom pentru malul drept și a trecut la achiziții de pe piața europeană prin Energocom. Autoritățile au justificat decizia prin diversificarea surselor și securitatea energetică. Ministerul Energiei confirmă că, din decembrie 2022, necesarul malului drept nu a mai fost acoperit din livrările Gazprom.
Astăzi putem calcula cât ne-a costat această schimbare.
Contractul negociat în toamna anului 2021 era valabil până la 30 septembrie 2026 și avea o formulă clară de preț: în trimestrele I și IV, 70% din preț era legat de coșul produselor petroliere și 30% de TTF, iar în trimestrele II și III raportul se inversa.
Formula avea tocmai efectul de a amortiza șocurile extreme ale pieței gazelor.
Cel mai bine acest lucru s-a văzut în 2022. A fost anul în care Moldova a plătit cele mai mari prețuri din istorie la gaze, dar, paradoxal, formula Gazprom ne-a protejat de prețurile și mai mari din Europa. Conform calculelor noastre, numai în 2022 Moldova a economisit aproximativ 480 milioane USD față de achiziția acelorași volume la prețul mediu european.
Formula avea și partea ei mai puțin convenabilă: prețurile scădeau cu întârziere. De aceea T4 2023 este excepția evidentă — atunci formula Gazprom ar fi dat circa 819 USD/1.000 m³, iar Moldova a cumpărat mai ieftin. Guvernul a invocat tocmai anul 2023 pentru a arăta avantajul achizițiilor alternative și estimează economii de peste 60 milioane USD față de oferta Gazprom.
Însă problema începe din 2024 cu aproape 330 milioane USD plătite în plus.
Potrivit calculelor noastre, pentru perioada 2024–T3 2026, până la expirarea contractului, prețul achitat de Moldova pentru gaze a fost, în medie, cu aproximativ 40% mai mare decât prețul care ar fi rezultat din formula contractuală Gazprom. În bani, diferența cumulată este de aproximativ 330 milioane USD.
Aceasta nu este o acuzație juridică de „prejudiciu”. Este diferența dintre costul efectiv al achizițiilor și scenariul în care aceleași volume ar fi fost procurate la prețul rezultat din formula contractului Gazprom.
Și aici apare întrebarea politică majoră: de ce s-a renunțat complet la un contract care oferea o formulă publică și predictibilă, în loc ca diversificarea să fie făcută în paralel cu păstrarea opțiunii de cumpărare atunci când Gazprom oferea prețul mai bun?
Diversificarea era necesară. Rezervele erau necesare. Rutele alternative erau necesare. Dar niciuna dintre ele nu cerea, prin definiție, ca Moldova să cumpere gaz mai scump.
Cu Gazprom am rupt contractul iar în relația cu UE nu am obținut un preț european.
Aici este partea cea mai interesantă a calculelor.
Pe întreaga perioadă analizată, formula negociată cu Gazprom ar fi oferit un preț mediu cu aproximativ 15% sub prețul mediu european.
Dar după renunțarea la Gazprom, Moldova nu a reușit nici măcar să cumpere constant la nivelul mediei europene. În numeroase trimestre, prețul efectiv de achiziție a fost mai mare atât decât formula Gazprom, cât și decât reperul european (detalii în graficele de mai jos). Energocom recunoaște explicit că, din cauza clauzelor de confidențialitate, nu poate publica toate detaliile contractelor și ale tranzacțiilor individuale. O parte din informațiile privind achizițiile anterioare au fost desecretizate doar ulterior.
De aici apar întrebările care trebuie clarificate public: de la cine s-a cumpărat, la ce formulă, cu ce marjă, în ce moment, cu ce cost de transport și depozitare și de ce rezultatul final a fost atât de des peste formula contractuală pe care Moldova o avea deja?
Aproximativ 750 milioane USD — efectul cumulat.
În 2022, formula Gazprom a produs un avantaj estimat de aproximativ 480 milioane USD față de prețurile europene. Ulterior au existat trimestre în care formula Gazprom era mai scumpă și trimestre în care era mult mai ieftină.
Dar la finalul perioadei contractuale, calculul nostru arată un efect financiar cumulativ favorabil de aproximativ 745–750 milioane USD. Aceasta este cifra care merită discutată.
Nu dacă trebuie să fim „cu Gazprom” sau „împotriva Gazprom”. Aceasta este o discuție politică.
Întrebarea economică este mult mai simplă:
de ce Republica Moldova a renunțat la o opțiune contractuală care amortiza șocurile pieței și care, pe întreaga perioadă analizată, ar fi oferit gaze mai ieftine?
Securitatea energetică se construiește prin mai multe surse și mai multe opțiuni. Nu prin eliminarea unei opțiuni avantajoase și cumpărarea acelorași resurse mai scump și prin acorduri secrete.
Iar când diferențele se măsoară în sute de milioane de dolari, societatea are dreptul la explicații complete, cu contractele, prețurile și calculele pe masă.
::::::::
p.s. De ce a procedat asa guvernarea pas&Sandu și ce facem mai departe voi comenta în format video în curând.
