Astăzi, 2 martie, conform tradiției pe care o urmăm din 2012, am depus flori pe podul de la Vadul lui Vodă, în memoria celor căzuți în conflictul armat de pe Nistru din anul 1992. Această dată rămâne una dintre cele mai tragice din istoria țării noastre, lăsând o amprentă profundă asupra destinelor oamenilor de pe ambele maluri ale râului.
Păstrarea memoriei victimelor trebuie să unească societatea și să ne amintească de valoarea supremă — pacea. În condițiile actuale, este deosebit de important să dăm dovadă de responsabilitate, să evităm pașii care pot agrava situația și să ne concentrăm eforturile pe consolidarea stabilității, a încrederii și a înțelegerii reciproce.
Spre deosebire de președinta Maia Sandu și de PAS-ul aflat la guvernare, noi nu împărțim cetățenii noștri în „ai noștri” și „străini”. Locuitorii Transnistriei sunt oamenii noștri, și dialogul cu ei este necesar.
Reamintesc că una dintre cauzele conflictului de pe Nistru a fost refuzul politicienilor de a respecta opiniile oponenților, așa cum se procedează într-o societate democratică. Atunci, la congresul Frontului Popular din Moldova a fost luată decizia de a adopta cursul spre unire cu România, ceea ce nu era susținut nu doar de locuitorii regiunii transnistrene și ai autonomiei găgăuze, ci, după cum arată sondajele recente, de majoritatea cetățenilor republicii. Cu toate acestea, Sandu și alți lideri au repetat recent aceeași greșeală de acum treizeci de ani, declarând susținerea acestui curs și acuzând pe oricine de divizarea țării, doar nu pe ei înșiși. În același timp, după alegerea sa, Sandu a refuzat categoric să se întâlnească cu conducerea Transnistriei, iar guvernul intensifică presiunile asupra regiunii. O asemenea politică este periculoasă, mai ales într-o situație de instabilitate, atât în regiunea noastră, cât și la nivel mondial.
