Adevărata „valoare” a zilei de 7 Aprilie 2009 au arătat-o anii care au urmat după acea lovitură.
Ghimpu, Filat și Plahotniuc au guvernat țara zece ani, împreună sau pe rând. S-au furat miliarde, au fost ruinate bănci, s-au închis școli și a fost cedat Aeroportul (Maia Sandu a coparticipat activ), a crescut corupția și sărăcia, au emigrat zeci de mii de tineri, au rămas depopulate satele, am cedat o parte din teritoriu Ucrainei, au fost și sunt organizate răpiri de oameni. Lista faptelor negre e lungă.
Iar azi oamenii recunosc, în sfârșit, că până în 2009 în Moldova s-a trăit mai bine. Chiar și unii activiști ai maidanului de atunci au înțeles greșeala, cu mintea moldoveanului cea de pe urmă.
7 Aprilie 2009 va rămâne ca o pagină rușinoasă în istoria Moldovei, va rămâne în memoria colectivă ca un eveniment de care le este jenă să vorbească până și celor care au profitat sau încă profită politic de acea lovitură antidemocratică și antistatală.
Apropo, cum se simte doamna Maia Sandu în clădirea distrusă de colegii ei politici pe 7 aprilie și reparată apoi cu greu?