Igor Dodon

Continui prin această postare să răspund la întrebările vizitatorilor blogului, acumulate pe parcursul a mai multe săptămâni. Vor urma şi alte câteva postări de acest fel.

 Răspunsurile la primele întrebări le puteţi vedea aici: http://dodon.md/2010/06/raspunsuri-la-intrebarile-vizitatorilor-blogului-politic-1/ 

 

giovanotti says:

May 20, 2010 at 8:26 pm

Politic. De ce PCRM merge impotriva vointei poporului, insistind ca Presedintele tarii sa fie ales de Parlament, pe cind 70% a populatiei sunt pentru vot universal? Daca pina la urma s-ar adopta votul universal pentru Presedinde, Dvs pe cine l-ati inainta din partea PCRM sa candideze?

bumbu says:

May 27, 2010 at 3:05 pm

Care este parerea PCRM si a d-lui Dodon, referitor la referendum si alegeri?
Credeti ca ii va reusi lui Filat sa-si impuna pozitia PLDM-ului in structurile aliantei?

 

1.Dumitale eşti de acord ca numai cu 17% din voturile cetăţenilor Republicii Moldova să fie posibilă modificarea Constituţiei? Anume acesta e numărul minim de voturi, suficient pentru ca întrebarea pusă la referendul să fie validată pozitiv. Coborârea pragului de participare a fost decizia Alianţei. Şi această decizie creează precedente deosebit de periculoase. Să ne închipuim că actuala putere, sau partea cea mai alienată a ei, va decide într-o zi să supună votului prin referendum alte articole disputabile din Constituţie, cum ar fi neutralitatea ţării, denumirea limbii oficiale, sau chiar „unirea” cu statul român. Închipuiţi-vă ce tulburare în societate pot provoca aşa fel de iniţiative. Şi cine garantează atunci că, încurajaţi de precedentul din septembrie, alte 17-18% de alegători, care reprezintă o minoritate, dar una hiperactivă, nu va decide soarta noastră a tuturor? Asemenea scenarii ar fi părut de-a dreptul halucinante încă un an în urmă, dar astăzi, cine mai pune la îndoială posibilitatea unor asemenea acţiuni. Ghimpu şi compania au demonstrat că orice aberaţie poate deveni realitate.  

Iată de ce boicotarea de către PCRM a referendumului trebuie privită anume de pe aceste poziţii, de neacceptare a unor metode diversioniste în redactarea legilor statului. Noi nu putem accepta crearea unui precedent de modificare a Constituţiei cu 17% de voturi. Şi orice om treaz la minte înţelege că aşa ceva este antidemocratic. În viziunea Partidului Comuniştilor, referendumul Alianţei reprezintă o etapă nouă în politizarea excesivă şi polarizarea societăţii moldoveneşti. Prin acest referendum, Alianţa deschide „cutia Pandorei” în Republica Moldova. 

Totodată, să fie clar. Noi protestăm împotriva metodei, nicidecum împotriva substanţei. Dacă populaţia doreşte să-şi aleagă preşedintele în scrutin general, noi suntem gata să susţinem aceste doleanţe. Amintesc că anterior PCRM a propus ca decizia de alegere a preşedintelui statului prin vot direct să fie votată în Parlament, de către toţi deputaţii. Acest lucru ar fi permis economisirea a circa 40 milioane, o sumă enormă, ce ar fi fost mult mai utilă pentru ajutorarea sinistraţilor, decât pentru consumarea într-un referendum inutil şi vicios. În faţa acestei propuneri, Alianţa a început să se dea în figuri, ba spunând că n-are încredere, ba că n-are nevoie, ba că nu ştiu mai ce, dându-ne de înţeles că nu-şi doreşte votarea în Parlament. Într-un final, pentru a ieşi basma curată în faţa cetăţenilor, Alianţa a recurs la un truc ieftin şi ipocrit: a condiţionat, cu tonalitate de fuhrer, prezenţa noastră în douăzeci de minute în Parlament, mai că în prag de noapte, pentru a vota chipurile în problema dată. Propunerea noastră de a ni se prezenta garanţia respectării legii supreme şi numirea datei dizolvării legislativului a fost imediat luată ca pretext pentru votarea de către ei, în câteva minute, decizia de a organiza referendumul. Acest comportament al lor, această grabă şi cinism, deconspiră interesul lor real – nu atât de a consulta opinia cetăţenilor, care şi aşa este cunoscută, ci de a crea acel precedent, despre care v-am vorbit. De ce le trebuie acest precedent am explicat mai sus.    

2.Cât priveşte cine şi cum se impune în Alianţă, este o întrebare pe care ar trebui să o readresaţi celor din Alianţă. Totuşi, dacă e să răspund, mie mi se pare că în Alianţă cel mai bine se impun trei fracţiuni: demagogia, populismul şi extremismul. Ghiciţi care şi ce e.  

 

ilarion says:

May 20, 2010 at 8:34 pm

Care este diferenta intre SCOP si TEL?

Victor Gurău says:

June 24, 2010 at 2:16 pm

Da, şi demult dorea, să vă spun, că “scop” este “цель”. Este o întrebuinţare nereuşită în sloganul Domniei Voastre. Mai ales pentru un economict. “Scopuri strategice” este o traducere directă a “cтратегические цели”.

Eu nu sunt filolog de profesie, dar consider că orice lingvist ar confirma că există o diferenţă între conotaţia şi denotaţia cuvintelor. Că între cuvintele cu acelaşi înţeles valoric există rapotruri de sinonimie absolută, dar şi de sinonimie relativă. Că unele cuvinte sunt mai bogate în subînţelesuri, altete – mai sărace. Ca şi oamenii de altfel.

Noi cu toţii avem diferite scopuri în viaţă, inclusiv politicienii ar putea urmări scopuri de diversă natură – cineva de ordin economic, alţii – de ordin politic. Eu văd ca un scop al politicului triumful legii în stat, respectarea Constituţiei. Cu toţii însă, şi cetăţeni, şi politicieni, în afara acestor scopuri, trebuie să avem un ţel comun – dezvoltarea ţării noastre. Deci scopurile sunt subordonate unui ţel suprem – Patria. Aici e diferenţa dintre Scop şi Ţel. Ţelul este destinaţia finală a scopurilor noastre.

Cât priveşte remarca domnului Gurău, vreau să amintesc că fiecare limbă are expresii şi cuvinte care au înţelesuri prea bogate pentru a fi traduse printr-un simplu echivalent din altă limbă. Aşa se face că în moldoveneşte există şi “obiectiv”, şi “scop”, şi “ţel”, fiecare cu subînţelesurile sale. În rusă însă este utilizat frecvent doar cuvântul “цель”, ale cărui înţelesuri reies din context.

 

Natalia says:

May 20, 2010 at 8:59 pm

Intr-un mesaj ati raspuns,ca fosta guvernare a facut foarte mult pentru tara.shi,ca ati reusit mult.Eu sunt o cetateanca ,ca multi altii,muncesc mult shi eu n-am simtit binele acesta.Mama mea are 80 ani,n-a simtit nici ea,are pensie de 600 lei.Copiii mei ,nesimtind nici ei binele acesta au plecat din tara.Atunci Va intreb pe D-atra, shi Va rog sa-mi raspundeti.Cine a simtit binele in tara?Poate Oleg Voronin?Vreau sa concretizez,ca nu apartin nici de un partid.Sunt o femeie de la tara shi Va intreb sincer,Va rog sami raspundeti.

Pentru început, trebuie să constatăm că pe timpul guvernării comuniste se pare că binele în ţară l-au simţit chiar unii lideri ai actualei Alianţe. Pot menționa că unii dintre aceştia dețin averi de sute de milioane de dolari, sau chiar miliarde după cum arată unele dezvăluiri recente. Nu ştiu când au reuşit să-şi facă o asmenea avere. Acum când sunt la guvernare, pe timpul comuniştilor totuşi, sau când guvernau la sfârşitul anilor 90 în ADR? Dacă vă amintiţi, în acea perioadă, a ADR, pensionarii, inclusiv mama dvs., primeau caloşi şi pachete cu macaroane în loc de pensie. Şi abia odată cu venirea comuniştilor la putere, pensile au început să fie plătite cu regularitate şi majorate an de an. Chiar aţi uitat aceste realităţi?

Este adevărat că nici pensile, nici salariile, nici bursele nu sunt aşa de mari cum ne-am dori. Ele de fapt niciodată, nici într-o ţară, nu sunt pe deplin satisfăcătoare. Dar cel puţin, cât timp PCRM a fost la putere, şi pensile, şi salariie, şi bursele au crescut. Acum uitaţi-vă în jur şi spuneţi-mi, cu mâna pe inimă, ce creşte, în afară de preţuri şi tarife? 

 

tudor_petrosani says:

May 20, 2010 at 10:06 pm

D-nule DODON, ca o contrareactie,la oferta statului ROMAN, de ce nu oferiti cetatenia R.M., si cetatenilor ROMANI, in maximum 4 sau 3 luni ,deoarece multi cetateni ROMANI, printre care si eu,vrem sa achizitionam un teren in R.M., pentru anumite afaceri ! Din cate stiu, legea d-voastra,nu permite acest lucru,decat dupa un anumit numar de ….ani !Sincer,sunt multi intreprinzatori ROMANI, care vor ceva viabil, in partea de legislatie, in ce priveste anumite interese de a lor ( teren),pentru anumite afaceri de ale lor,si de unde au de castigat cetatenii R.M., prin angajare,deci prin nivelul de trai cat si prin banii care intra in visteria R.M. ! Aveti curajul (pana acum nu am gasit nici-un actual sau fost politician),sa introduceti prin propunere aceasta doleanta de a mea , in PARLAMENTUL R.M. ? Sincer, ati face un pas inaintea celorlalti, care se considera EUROPENI(doar prin lozinci si sloganuri,caci in rest,sunt niste…hiene,la colt ),sa propune-ti acest proiect de lege,in problema celor care vor cetatenie a R.M., fara a renunta la ultima cetatenie ???

giovanotti says:

May 21, 2010 at 11:58 am

Pentru a face afaceri in MD nu e nevoie de cetatenie MD. In privinta vinzarii terenurilor cetatenilor straini e o intrebare delicata, sa pare ca nici guvernarea actuala nu are de gind sa permita acest lucru. Se rezolva simplu: gasesteti partener in MD, creezi o intreprindere mixta inregistrata in MD, si cumpari terenuri cite vreai, daca ai bani ))).

 

Noi avem o lege egală pentru cetăţenii din toate ţările. Cât priveşte obţinerea cetăţeniei, în ultimul timp în această privinţă se produc adevărate minuni de procedură. Se întâmplă că unii cetăţeni români pot obţine cetăţenia moldovenească în chiar câteva luni sau zile. Unii dintre aceştia, numai cum primesc certificatul de cetăţean, cu ştamplia încă umedă, abia obţinând reşedinţă, se pot muta direct în preşedinţia moldovenească, pentru a decide de acolo soarta tuturor cetăţenilor moldoveni.

 

Natalia says:

May 20, 2010 at 11:19 pm

D. Dodon, am observat, ca nici odata nu comentati nimic despre “vojdi” si nu pot intelege, i-l stimati sau nu-l stimati, sau poate aveti frica de el si nici nu indrazniti sa spuneti ceva, ce nu-i va placea d-lui. Cum comentati ultimul sondaj, unde d-lui a cedat pozitiile si este primul de la urma?

Presupun că vorbiţi despre liderul PCRM, Vladimir Voronin. Despre relaţia mea cu preşedintele Voronin şi opinia mea despre dumnealui ca lider, am vorbit nu o singură dată. Dacă vă interesează cu adevărat subiectul, şi nu a fost o întrebare de dragul întrebării, vă invit să găsiţi câteva momente, de exemplu, în interviul de aici: http://dodon.md/2010/06/despre-cariera-politica-si-familie-interviu-vip-fashion/

 Cât priveşte întrebarea cu sondajele, mă miră să aud că Voronin sau PCRM ar fi cedat poziţiile. Din contră, suntem primii, şi încă în creştere, şi la capitolul lider, şi la capitolul partid, în toate sondajele serioase de la noi. Verificaţi.

 

Danny says:

May 21, 2010 at 12:24 am

doar o intrebare, cit timp veti mai fi COMUNIST?
si de ce va place teatrul socialist…

Cind o sa fie dizolvat PCRM?

1.Atât timp cât PCRM îşi va păstra calitatea de cel mai de forţă apărător al statalismului, al păcii interetnice şi al identităţii moldoveneşti la noi în ţară.

2.Mie îmi plac şi teatrele de manieră avangardistă, şi cele modern, şi cele clasice. Dar în economie şi în politică prefer în special principiile sociale şi social-democrate.

3.Atunci când puterea în stat va fi definitiv uzurpată de cei care se manifestă împotriva democraţiei, pluralismului şi statalismului.

 

mariana says:

May 21, 2010 at 12:50 am

De ce de fiecare data cind apareti la TV,vorbiti in limba rusa,dar pe site scriti si publicati in limba romana…Dnul Dodon,sotul meu e rus,dar timp de 1 an deja stie romana….poate deveniti moldovean,totusi….

Probabil, aţi urmărit doar emisiuni în limba rusă. Oricum, mulţumesc pentru îndemnul de a “deveni” moldovean. Apreciez grija dvs. Pentru a vă convinge că sunt moldovean şi îmi cunosc limba vedeţi o postare la subiect.

http://dodon.md/2010/07/vide-decretul-romanizarea-si-destramarea/

Pioneer says:

May 21, 2010 at 10:35 am

PCRM are o echipa foarte bine pregatita din toate punctele de vedere! Care sunt prioritatile in momentul unei eventuale reveniri la guvernare?

Priorităţile noastre sunt foarte clar şi desfăşurat expuse în “Proiectul moldovenesc”, prezentat de PCRM, şi care practic este singura viziune politică existentă în Republica Molodva privind dezvoltarea strategică şi viitorul statului.

E adevărat că, după ce vom veni din nou la guvernare în urma anticipatelor, vom avea mai mult de lucru decât în 2009. Timp de un an s-au făcut atâtea boroboaţe şi s-au creat atâtea probleme suplimentare, încât va trebui să depunem un efort dublu-triplu pentru a readuce lucrurile în albia normalităţii. Cu răspunsuri mai complete la acest subiect voi veni în ajunul campaniei electorale. 

 

Halal says:

May 21, 2010 at 11:58 am

Dle Dodon, cum comentati declaratia prim-ministrului Filat ca e de etnie roman?

Care credeti ca sunt principalele puncte forte ale actualei guvernari?

1.Nu doar Filat, dar şi alţi demnitari din Alianţă s-au declarat români, sau chiar unionişti. E o situaţie vădit anormală. În momentul când marea majoritate a populaţiei băştinaşe se consideră moldoveni, fapt atestat de toate sondajele de opinie, clasa politică de la conducere se consideră şi ne consideră români. În timp ce noi am fost şi suntem moldoveni, guvernanţii ne românizează cu cinism şi fără scrupule. Ne românizează practic forţat, prin metode ipocrite şi obraznice. Dacă te numeşti moldovean, dacă susţii că vorbeşti moldoveneşte, aceşti „inchizitori” ai românismului te declară incult, agramat, depăşit, mancurt etc. Au ajuns până acolo, încât identitatea noastră moldovenească este numită „invenţie stalinistă”, de parcă până la Stalin nu au existat moldoveni, Moldova şi termenul „moldovean”. Uneori, nu-ţi vine să crezi ce tupeu manifestă aceşti politicieni de dreapta, veniţi cu hurta la putere. Am ajuns, din păcate, în situaţia când puterea este diferită de popor, este împotriva poporului.

2.Există mai multe calităţi ale guvernării AIE. În primul rând, este o guvernare foarte talentată la capitolul PR. Aceşti oameni ştiu să umfle lucrurile mici, făcându-le de dimensiuni astronomice. De exemplu, ei pot jongla cu cifre de miliarde, în calitate de momeală electorală. Trebuie să poţi aşa ceva. Nu oricine e capabil de aşa performanţe. Trebuie să recunoaştem, ce-i a lor, i-a lor. Sunt maeştri. Ştiu să facă din “ţânţar armăsar”. Unora dintre ei, din câte ni s-a declarat, chiar le place “să mulgă ţânţarul”.

O altă calitate a acestei guvernări, este că ştie să creeze impresia de mecanism unitar, armonios. Deşi se urăsc între ei şi uneltesc unii împotriva altora, în faţa cetăţenilor ei toţi zâmbesc, afişează optimism şi consens. Multă lume înţelege că Alianţa e menţinută de un singur lucru – frica faţă de PCRM. Dacă nu ar fi existat comuniştii, această guvernare demult şi-ar fi dat arama pe faţă. Dar să recunoaştem, deocamdată le reuşeşte să păstreze impresia de unitate. Nu împroaşcă veninul unul asupra altuia, îl acumulează pentru anticipate.

O a treia calitate ar fi abnegaţia şi hărnicia pe care au demonstrat-o în unele domenii, nu cele mai complicate, de activitate – crearea diferitelor comisii, oferirea medaliilor engros, plasarea diferitelor pietroaie, călătoriile peste hotare, experimentări pe seama sărbătorilor şi tot aşa. Se vede de la o poştă că actualii guvernanţi înţeleg cât de efemere le sunt funcţiile şi încearcă şi ei să profite din plin de puterea pe care o deţin. Cu alte cuvinte, se întrec în a crea evenimente politice, toate cu iz electoral, evident. 

 

Maxim says:

May 21, 2010 at 3:10 pm

In caz ca un partid din alianta copie o lege europeana sau creaza un proiect de lege foarte reusit, ar fi PCRM gata sa sustina acest proiect de lege sau nu?

De ce intreb: din cite observ eu la noi cei din opozitie totdeauna zic ba la orice cei de la putere zic da si invers, si aceasta de obicei nu e legat de continutul celor propuse.

Cred ca e un lucru primitiv cind politicienii nu sint gata de nici un fel de compromis, e ceva ce observ in tarile lumii a treia.

In SUA, spre exemplu, sistema politica e asa ca o lege pentru a fi adoptata trebuie sa treaca 2 camere ale legislativului si sa fie aprobata de presedinte. De obicei e imposibil de a trece o lege fara compromis, pentru ca una din camerele legislative totdeauna e ocupata de opozitie. Daca ar fi in Moldova asa un sistem, niciodata nu am adopta o lege.

La noi în această privinţă există un paradox. Au existat un set de iniţiative din partea Partidului Comuniştilor prin care ne-am exprimat gătinţa de a vota în chestiuni de principiu împreună cu deputaţii din AIE, însă de regulă iniţiativele noastre erau compromise de către cei majoritari. Un exemplu relevant este receptivitatea noastră, chiar iniţiativa, de a vota în Parlament modificarea la Constituţie privind alegerea şefului statului prin vot direct, dar maniera în care s-a procedat până la urmă vorbeşte despre nedorinţa majoritarilor de a colabora cu noi chiar şi în probleme de interes general.  În același timp vă amintesc că fracțiunea PCRM a votat în legislatura curentă cîteva inițiative propuse de AIE, în special de orientare socială. De ex. Proiectul de Lege cu privire la acordarea compensațiilor pentru sezonul rece al anului.

Nicolae Cojocaru says:

May 21, 2010 at 3:17 pm

/ stimate domnule dodoN, sper ca ma cunoasteti de pe la facebook (cel putin). Eu am 2 intrebari, dar foarte CONCEPTUALE, deoarece daca nu ne lamurim cu ele celelalte asa si raman a fi minciuni, zombare, propaganda, falsuri, manipulari,cariera politica, natura meschina si asa mai departe.
1. Daca sunteti adeptul (marele) a maldavenizmului de ce copilul dumneavoastra invata intr-un liceu roman,PRO roman, cu invatatura limbii romane, istoria (cum afirmati incorecta) a romanilor, unde de mAldAvenizm se … ia o anumita atitudine? Pe cine mintii, partidul, electoratul,copiii si de dragul la ce carierii dumneavoastra sau a copiilor dumneavoastra.

2. ani 90 de “dezastru democratic” “de “ruinarea tarii de catre democrati” a avut loc numai in R.Moldova de Est sau si in alte (toate) colturile imperiului rus, si daca in tot spatiul , ap tot de democratii румыноизь a fost organizat? Da acele timpuri “MEGA frumoase” de “inflorire economica si dezvoltare a tarii”, redresarea situatieii, iarasi a fost DOAR pe teritoriul R.Moldovenesti de Est sau si in restul spatiilor ex-sovietice, daca in restul , ap la fel datorita exclusiv pcrm maldavenist?
cu toata stima si respect mult stimate domnule dodoN.

 

1.Copiii mei, precum şi copiii tuturor cetăţenilor Republicii Moldova învaţă în corespundere cu acel curriculum şcolar, care a fost aprobat oficial încă în anii 90. Adică, frecventează cursurile de “Istoria românilor”, “Limba” şi “Literatura română”. De aceea, nu contează liceul în care învaţă copiii, pentru că aceste obiecte le-ar fi avut de învăţat în orice alt liceu.

Întrebarea e alta: cum se întâmplă că moldovenii, care reprezintă circa 75% din populaţia ţării (în tot cazul, aşa s-au identificat ei înşişi) învaţă “istoria românilor”, adică istoria statului vecin? Or, la noi în Molodva doar 2-5% de cetăţeni (potrivit sondajelor recente) se consider români. Nu credeţi că este o nedreptate flagrantă? Nu credeţi că moldovenii, cetăţenii Republicii Moldova ar trebui să înveţe istoria moldovenilor, sau a Moldovei, sau a Republicii Moldova? Eu cred că da. La fel e şi cu literatura. Am avut şi avem literatura noastră moldovenească, pe ambele maluri ale Prutului.

 

2.Chiar dacă am depus un anumit efort să înţeleg ce anume formulaţi în întrebarea dvs., voi răspunde totuşi. Nu voi desfăşura acum aici teorii economice, pentru a explica evoluţia fenomenelor socio-economice în anii 90 şi după 2001, pentru că nu e nici cazul, nici spaţiu suficient. Dar voi puncta, foarte pe scurt, trei momente. 1. În forma de guvernare economică a PCRM au existat cu adevărat elemente performante comparativ cu cele ale guvernărilor precedente, ceea ce a permis un anumit avânt economic (recunoscut şi în plan internaţional), indiferent de contextul economic din regiune. Or, contextul nu fusese întotdeauna favorabil nouă, însă noi ne-am onorat obligaţiunile ca guvern. Nu vreau să mă repet însă este vorba de mai multe reforme sectoriale, cît și cele de liberalizare a economiei. 2. Noi, comuniştii, am evitat la maximum tensionarea relaţiilor interetnice în societate, am fost precauţi în comunicarea cu statele vecine, şi chiar dacă nu întotdeauna aceste relaţii au fost perfecte, noi niciodată nu am provocat deliberat crize. Consider că aceste aspecte sunt foarte importante şi au contribuit şi ele simţitor la dezvoltarea economică a statului. 3. Pe timpul guvernării comuniste, a existat o stabilitate politică şi economică, prielnică pentru investiţii de peste hotare. În acea perioadă, mai multe întreprinderi solide cu capital străin au venit în Moldova. Pe parcursul anilor 2006-2008 (3 ani) volumul investițiilor străine directe în economia Republicii Moldova a depășit volumul celor atrase în anii 1990-2005 (15 ani). Aceste investiţii au reprezentat un stimulent considerabil pentru economia ţării. Acum însă, sub actuala guvernare, în plină instabilitate politică şi economică, investitorii practic nu vin. La fel cum nu veneau în anii 90.

 

Iată deci doar trei momente, care scot în evidenţă faptul că nu doar contextul contează pentru dezvoltarea ţării, dar şi forma guvernării, conţinutul acesteia. O guvernare competentă şi care gândeşte strategic, a ştiut şi pe timp de criză economică globală, şi pe timp de calamităţi, şi pe timp de blocade economice, şi pe timp de relaţii reci cu finanţatorii internaţionali, a ştiut să dezvolte economia, să majoreze pensile, salariile, bursele. Aceasta e o realitate nu doar statistică, e o realitate simţită şi trăită de majoritatea cetăţenilor Republicii Moldova. Întrebaţi cetăţenii, şi majoritatea lor vor confirma.

 

Această postare este un comentariu la reacţia premierului Filat faţă de propunerea de a patrticipa împreună la o emisiune de dezbateri.

Marţi, 13 iulie, am fost inivitat la emisiunea Fabrika, de la postul Publika TV, pentru a discuta subiectul inundaţiilor împreună cu Marian Lupu şi Vladimir Filat. Am acceptat invitaţia, existând un set de probleme pe care doream să le abordez, însă peste puţin timp mi s-a spus că Filat a declarat că refuză să vină cu oponenţii politici şi insistă să fie singur.

De ce se teme Filat să participe la dezbateri cu oponenţii politici? Am răspunsurile mele la această întrebare. Sper că cei mai pricepuţi vor găsi şi ei explicaţia.

Acum, voi face doar două constatări de ordin general privind activitatea lui Filat, pe care nu am reuşit să i le transmit la dezbateri, dar sper să se mai ivească ocazii.

1.Asumarea victimelor

Filat este premierul căruia îi place să umble cu „asumatul”. Nu ştiu care e originea acestei deprinderi, în tot cazul în interpretarea lui Filat, „asumarea angajamentelor” începe să sune ca ceva de rău augur, chiar sinistru.

Astfel, la 7 aprilie 2009, când a avut depusă cererea de organizare a acţiunilor de protest şi a scos în PMAN mii de tineri, Filat şi-a „asumat angajamentul” să menţină ordinea publică, dar a abandonat mulţimea în faza cea mai critică a protestelor şi s-a retras la loc ferit. Consecinţă a iresponsabilităţii lui au fost sute de victime, clădiri ale statului distruse, inclusiv un deces.

La sfârşitul lunii iunie 2010,  „asumându-şi angajamentul” că va preveni inundaţiile devastatoare, premierul Filat ia nişte decizii pripite, de a majora deversările din lacul de acumulare Costeşti – Stânca, fără a verifica digurile de protecţie de-a lungul cursului Prutului, ceea ce a constituit cauza principală a inundaţiilor cu consecinţe grave pe care le avem. Ca rezultat, zeci de localităţi au fost afectate, sute de case au fost distruse, mii de persoane au rămas pe drumuri şi s-au înregistrat două victime omeneşti.

Domnule Filat, la ce angajamente “asumate” să ne mai aşteptăm şi, respectiv, la câte alte victime de pe urma acestor “asumări” ale dumitale?

Dacă v-aţi “asumat” responsabilitate pentru acţiunile cărora le-aţi dat curs, sunteţi gata să purtaţi şi răspundere pentru consecinţele acestor acţiuni, pentru dezastrele din 2009 şi 2010?

Acestea sunt întrebări la care Filat va evita să răspundă, aşa cum a evitat să dea direct explicaţii în faţa opoziţiei, dar şi în faţa propriilor colegi din Alianţă.

2.Răspunderea morală şi penală

Am spus şi repet şi acum, că este necesar de creat o comisie extraordinară parlamentară, care să verifice detaliat acţiunile Guvernului Republicii Moldova pentru preîntâmpinarea şi lichidarea consecinţelor inundaţiilor, iar concluziile acestei comisii trebuie să fie remise spre sesizare Procuraturii Generale. În fond, Procuratura ar fi trebuit deja să se autosesizeze pe marginea unor fapte vădite şi binecunoscute: 1. distrugerile materiale enorme, ca o consecinţă a deciziilor şi acţiunilor iresponsabile ale conducerii Guvernului şi 2. moartea a doi oameni, ca o consecinţă a aceloraşi decizii şi acţiuni.

Intentarea proceselor de urmărire penală este misiunea Procuraturii, precum şi stabilirea gradului de vinovăţie a principalilor implicaţi. Un lucru însă este cert de pe acum – conducerea Guvernului poartă răspundere morală pentru cele întâmplate. Incompetenţa şi superficialitatea acestor demnitari este condamnabilă.

Numai că se pare că pe cei din fotoliile puterii acest lucru nu îi afectează deloc. Tot aşa cum au trecut fără mari emoţii peste tragedia făcută cu propriile mâini la 7 aprilie, şi au ştiut să dea vina pe alţii, liberal-democraţii se pare că vor trece la fel de uşor, fără mustrări de conştiinţă, şi peste tragedia din vara acestui an.

Pentru ei, “asumarea responsabilităţilor” nu înseamnă şi asumarea răspunderii pentru poznele făcute. Asta nu face parte din jocul lor politic.

Pe timp de tragedii şi calamitate, politica trebuie să se ascundă din faţa privirilor îndurerate ale oamenilor, ea trebuie să dispară din lista priorităţilor demnitarilor, să se facă nevăzută pentru o perioadă.

Soluţiile, responsabilitatea, ajutorul acordat în mod operativ, acţiunile concrete – acestea sunt unicele elemente care trebuie să figureze în agenda guvernanţilor pe timp de criză, acestea ar trebui să fie principala lor preocupare.

Cu regret însă, constatăm în aceste zile, dramatice pentru locuitorii de lângă Prut, că liderii Alianţei au înţeles că pe timp de criză ocupaţia lor trebuie să fie cu totul alta. Ei au înţeles că inundaţiile masive sunt un bun prilej pentru a-şi începe campania electorală.

Şi astfel, vedem cum, în loc să se convoace de urgenţă, să mobilizeze toate forţele din ţară, să coopereze cel puţin între ei, să propună soluţii la zi, „bravii” lideri ai Alianţei „de beton” s-au divizat în tabere, potrivit algoritmului probabil, şi fiecare cu alaiul său au pornit prin lunca Prutului cu promisiuni electorale şi cu buzunarele pline de „ajutor umanitar”.

Nu aş fi scris acest mesaj, şi poate nici nu aş fi ieşit luni la conferinţa de presă pe tema inundaţiilor, dacă nu m-ar fi înfiorat şi indignat cinismul şi ipocrizia fără de margini a celor care astăzi ne conduc. Am spus la acea conferinţa de presă şi o repet acum. Este culmea populismului şi lipsei de bun simţ ca, atunci când mii de oameni au rămas fără adăpost, partidele din Alianţa pentru Integrare Europeană să se folosească de durerea acestora ca un pretext în plus de a-şi face publicitate în ajunul algerilor parlamentare anticipate.

Cum altfel dacă nu ipocrite sunt acţiunile propagandistice ale lui Filat, care pozează artistic în faţa jurnaliştilor, care salvează câini ducându-i în braţe şi o face de „gospodarul”, atunci când anume el, Filat, se face direct vinovat de faptul că nu a verificat barajele, nu a estimat pericolul şi nu a evacuat oamenii la timp, în faţa unei primejdii iminente. Victimele omeneşti puteau fi evitate, pierderile puteau fi minimalizate, numărul caselor inundate putea fi redus.

Atunci, când acţiunile de prevenire puteau fi încă eficiente, Filat era ocupat de coruperea politică a rectorilor. Acum, când dezastrul s-a produs, vedem cum tineri în veste verzi, cu eticheta PLDM şi îndemnul „Votaţi Stejarul”, o fac pe „salvatorii”, distribuind mijloace publice, dar de fapt efectuează campanie electorală de la sinistrat la sinistrat. La fel procedează şi seniorii partidului. Asta ca să ştie în anticipate oamenii cui trebuie să le fie îndatoraţi.

Ceilalţi „trei crai”, cum i-a poreclt deja presa, Ghimpu, Lupu şi Urechean, se plimbă cu helicopterul, pentru a privi de sus tragedia oamenilor de jos. Ipocrizia lor e de altă natură. În loc să sprijine acţiunile şi aşa târzii ale Guvernului, ei fac front separat şi organizează o proprie campanie politică. Cheltuind peste 10.000 de euro pe zbor, aceşti lideri plini de sine şi de bani, fac donaţii în public, împărţind boiereşte bancnote nou-nouţe şi pozând alături de oamenii necăjiţi. Nu era mai bine să depună creştineşte banii într-un fond comun, fără a-şi afişa donaţiile şi fără a cheltui sume enorme pe călătoriile cu helicopterul? Nu era mai bine să se preocupe de crearea din timp a unor comisii regionale de monitorizare a situaţiei şi nu a comisiilor de condamnare a istoriei şi a oamenilor?

Liderii Alianţei au intrat deja în campania electorală şi sunt probabil surzi la apelurile şi criticile cetăţenilor. Între timp, situaţia se agravează tot mai mult. Amintesc că, până în prezent, potrivit datelor Departamentului Situaţii Excepţionale, au fost afectate de inundaţii 85 de localităţi din 16 raioane, fiind evacuate peste 2975 de persoane, iar 566 case au fost inundate. Cele mai afectate au fost localităţile Nemţeni, Cotul Morii şi Obileni din raionul Hânceşti, care au fost inundate în noaptea spre 7 iulie, din cauza că digul de pe Prut de la Nemţeni nu a rezistat presiunii apei. Inundaţiile din anul curent au făcut şi două victime omeneşti.

Insist încă o dată pe faptul că acest dezastru putea fi preîntâmpinat. Cu titlu de comparaţie, prezint în tabelele de mai jos situaţia din 2008, când volumul apelor a fost considerabil mai mare decât în 2010. Atunci, în iulie-august 2008 Ucraina, România şi Republica Moldova au fost lovite de una din cele mai grave inundaţii din ultimele două secole. În raioanele de nord, în unele raioane centrale şi de sud ale Republicii Moldova suma precipitaţiilor pe decadă a constituit 85-185mm sau 440-800% din norma decadică. În restul teritoriului cantitatea precipitaţiilor căzute a constituit 15-70mm sau 100-420% din norma decadică. Ca rezultat viitura din iulie – august 2008 pentru râurile Nistru şi Prut a avut caracter de viitură istorică.

După acea calamitate fără precedent pentru Republica Moldova, au fost înaintate un şir de propuneri concrete pentru prevenirea, prognozarea şi atenuarea consecinţelor inundaţiilor pe viitor, lucru cu care era obligată să se ocupe guvernarea actuală:

• elaborarea şi adoptarea de către Republica Moldova a Strategiei Naţionale şi Planului  Naţional de Acţiuni privind Prevenirea şi Atenuarea Impactului Hazardurilor Naturale Asupra Societăţii şi Mediului;
• modernizarea şi optimizarea Sistemului Naţional de monitorizare, predicţie şi prevenire a efectelor dezastrelor naturale din cadrul Serviciului Hidrometeorologic de Stat, prin măsuri de asistenţă tehnică şi transfer de tehnologii;
• întocmirea şi completarea continuă a băncii regionale de date „Moldova Hazards”, în scopul perfectării metodicii de predicţie a acestor  fenomene ;
• cartarea albiilor majore şi întocmirea hărţii topografice, cu trasarea hotarelor inundaţiilor de diferită asigurare.

Guvernarea însă s-a ocupat de cu totul alte lucruri. De aceea, rezultatele catastrofale ale inundaţiilor din anul curent sunt consecinţe ale incapacităţii şi neprofesionalismului celor care conduc în prezent serviciile guvernamentale responsabile de situaţii excepţionale. Decizii eronate s-au luat la cel mai înalt nivel. De exemplu, decizia premierului Vlad Filat, de a majora deversările din lacul de acumulare Costeşti – Stânca, fără a verifica digurile de protecţie, a constituit cauza inundaţiilor cu consecinţe grave pe care le avem.

În situaţia similară de acum doi ani, înainte de a se decide majorarea debitului din lacul Costeşti – Stânca, conducătorii fiecărei unităţi administrative au inventariat toate digurile de pe Prut, începând din nord şi până la sud. În aşa mod, noi ne-am asigurat de lipsa riscurilor şi am reuşit să evităm catastrofa. În 2008, de exemplu, la Nemţeni, apa era aproape la nivelul digului, dar noi ne-am asigurat că el va rezista. În anul curent apa era cu un metru sub dig, deci riscurile trebuiau să fie mai mici. Întrebarea este: de ce nu s-a reuşit evitarea dezastrului? De ce nu s-au făcut verificările de rigoare? Sunt întrebări la care trebuie să dea răspuns în primul rând Procuratura.

Mai mult, consider că este necesar de creat o comisie extraordinară parlamentară, care să verifice detaliat acţiunile Guvernului Republicii Moldova pentru preîntâmpinarea şi lichidarea consecinţelor inundaţiilor şi care comisie va trebui să răspundă la un set de întrebări:

1. De ce nu s-a reuşit luarea măsurilor de prevenire a inundaţiilor?
2. Cine se face vinovat de deciziile care au culminat prin inundarea satelor limitrofe şi pierderea de vieţi omeneşti?
3. Care este situaţia în care se află sinistraţii la moment?
4. Din ce fonduri urmează să luăm resurse pentru a compensa pierderile cetăţenilor?
5. Cum vor fi protejate apele freatice şi dezinfectate fântânile din zonele inundate?
6. Ce trebuie să facem pentru a nu admite astfel de situaţii?

Asemenea întrebări sunt cu atât mai stringente, cu cât ameninţările de inundaţii nu contenesc. Inundaţii importante se aşteaptă, în câteva zile, în localităţile de pe malul Nistrului din raioanele Căuşeni şi Ştefan Vodă, din cauza lipsei digurilor de pe râu. Deocamdată însă, responsabilii din Guvern nu spun nimic despre situaţia destul de dificilă în care se vor pomeni satele din Căuşeni şi Ştefan Vodă. Am fost acolo acum câteva săptămâni şi am văzut că digurile lipsesc. După ce au fost întărite în anul 2008, autorităţile publice locale nu au făcut nimic ca aceste diguri să fie păstrate, nisipul a fost consumat de către săteni în scopuri gospodăreşti, ceea ce e inadmisibil. O asemenea atitudine a guvernanţilor, în faţa unui nou pericol, poate fi numită criminală.

Între timp, liderii Alianţei şi-au făcut “datoria”, au vizitat protocolar oamenii rămaşi fără vatră, au pozat în faţa camerelor de luat vederi, au oferit gălăgios nişte bani scoşi demonstrativ de prin buzunare, l-au pomenit de bine pe şeful statului vecin, s-au întrecut în a face promisiuni electorale, după care au urcat în helicopter sau în maşini ministeriale şi au plecat. Iar oamenii au rămas cu durerea şi cu nevoile lor, fără avere şi fără case în prag de toamnă şi de iarnă. Noroc că le mai ajută angajaţii structurilor specializate, care unicii au meritul real de a-şi îndeplini cu cinste obligaţiunile. În rest, politica e în capul mesei. Am văzut cu toţii cum la venirea politicienilor până şi apele tulburi capătă culori electorale… Iar pentru unii dintre ei, acesta e lucrul cel mai important.

Prezint în această postare interviul acordat revistei VIP Fashion. Este prima mea apariţie într-o publicaţie de acest gen, unde se pun accentele nu doar pe aspectele legate de politică şi carieră, ci şi pe cele de ordin personal.
În acest interviu am deschis în premieră unele paranteze privind viaţa mea familială, inclusiv sunt prezente câteva fotografii cu soţia şi copiii.
De asemenea, am răspuns la unele întrebări cu caracter politico-partinic, care figurează deseori în comentariile vizitatorilor blogului.
Sper aşadar să aveţi o lectură interesantă.

Primul link aici si al 2-lea aici

Video in limba rusa, interviu la TVC 21.

Mai jos va prezint citeva fotografii cu familia mea, faceti click pe imagini pentru a le mari.

Restul fotografiilor le vedeti aici

 Stimaţi vizitatori ai blogului. Vă mulţumesc pentru întrebările pe care mi le-aţi adresat pe parcursul ultimelor două săptămâni. Iată, aveţi acum primele răspunsuri.

Pentru că au fost destul de multe întrebări, le-am divizat în două categorii: întrebări cu subiect politic şi întrebări cu subiect economic. Astăzi vin cu răspunsuri la un set de întrebări cu subiect politic. Plasez doar o parte din răspunsuri, pentru a nu ocupa mult spaţiu şi promit că în zilele următoare voi plasa şi celelalte răspunsuri. Sper că această modalitate de a răspunde va facilita o lecturare mai uşoară.

Cât priveşte întrebările nemijlocit, nu m-a mirat caracterul caustic, vădit provocator al multora din ele. E specific vârstei, e specific anonimatului şi e specific predilecţiilor politice ale publicului care le-a adresat. Vreau să vă asigur că voi răspunde practic la toate. Am omis doar postările care conţineau comentarii, datul cu părerea, lipsind întrebarea ca atare. De asemenea, plasez întrebările în forma lor originală, aşa cum au fost formulate, poate puţin prescurtate, pentru ca autorii să şi le vadă şi să le vadă şi alţii.

  

COSTIN says:

May 20, 2010 at 1:00 pm

tinind cont de declaratiile dure si fara precedent, anti-ue ale lui lavrov , care este pozitia pcrm referitoare la aderarea la ue ? ce alege pcrm intre capra ruseasca si varza de bruxelles ?… Rusia avertizează UE şi NATO să nu intervină în spaţiul post-sovietic .

Mă uimesc ori de câte ori aud că poziţia PCRM ar trebui să depindă şi să se modifice în funcţie de diverse luări de atitudine ale înalţilor oficiali ai politicii internaţionale. Zilnic în lume se fac declaraţii politice, la cel mai înalt nivel, unele dintre care vizează, direct sau indirect, şi Republica Moldova, dar asta nicidecum nu înseamnă că noi trebuie să facem sluj la indicaţiile sau aluziile mai marilor lumii.

Partidul Comuniştilor a declarat franc, mult înaintea unora dintre actualele partide de guvernare, că Republica Moldova urmează să se integreze în Uniunea Europeană. Noi am făcut paşi concreţi în acest sens, cu rezultate recunoscute de către comunitatea europeană. Numai cine nu vrea, nu înţelege acest lucru. Suntem şi în prezent la fel de convinşi de vocaţia europeană a ţării noastre şi vom promova politici de apropiere de Uniunea Europeană. Asta e în ce priveşte UE.

Cât priveşte relaţia cu blocul NATO, poziţia Partidului Comuniştilor este la fel de consecventă. Suntem dispuşi să participăm la misiuni pacificatoare, să oferim sprijin uman şi tehnic în parametrii colaborărilor noastre de până acum. În rest, Republica Moldova îşi va păstra statutul de stat neutru, aşa cum e prevăzut în Constituţie, aşa cum ne dictează situaţia dificilă din regiunea transnistreană şi aşa cum considerăm noi că este mai bine pentru a păstra bunele relaţii de comunicare şi colaborare cu toţi vecinii şi partenerii noştri, fără excepţie.

sergius says:

May 20, 2010 at 1:09 pm

D-le Dodon dumnevoastra ati devenit nu demult membru PCRM.Va cunosc ca pe un bun specialist in domeniul economiei,nu cred ca trebuie de contrazis aceasta.ma intereseaza toutsi unele aspecte politice :

1)Cind credeti ca Pcrm a intrat in criza si de ce?(aici vreau un rapuns cit se poate de sincer, nu de felul”PCRM nui in criza si nici na fost dar e intr-o continua crestere..”)
2)de ce nu se recurge la o modernizare reala a partidului cu antrenaria unor cadre noi care sa schimbe imaginea pcrm dintrun partid de tip sovetic intrun partid modern?(aici stiu 100 % ca veti spune ca partidul se moddernizeaza de aceea rog detalii )

3)p/u ce acest shou cu cinstirea lui lenin ,flori rosii depuse la monumentul lui etc,doar oricum deja nimeni nu crede in el?sincer sa va spun tinde mai mult la populism ieftin .aceste “gesturi” mai tare ingroapa partidul decit il modernizeaza,Carei opinia dumnevoastra la acest subiect?

1. Sunt curioase acele întrebări care îţi dictează şi cum să răspunzi. Voi merge de această dată după voia dumitale şi voi încerca să pornesc de la presupunerea că PCRM ar fi în criză. Despre ce criză însă vorbim? Că nu am avea cea mai mare încredere în rândul electoratului? Sondajele arată că suntem pe primul loc, de mai bine de zece ani. Că nu am avea cel mai popular lider? Aceleaşi sondaje arată că Vladimir Voronin continuă să fie cel mai popular politician. Că electoratul ar fi dezamăgit de anii guvernăruu comuniste? Iarăşi sondajele arată că populaţia este ca niciodată nemulţumită anume de situaţia de astăzi, comparând-o cu cea din anii precedenţi. Că am fi în opoziţie? Dar asta e o stare temporară, datorată alierii conjuncturale a tuturor celorlalte formaţiuni într-un front anticomunist. Veţi vedea că revenirea noastră masivă la guvernare va demonstra că aflarea noastră în opoziţie a fost benefică; o putem asemui cu acea “criză” din ieroglifele chinezeşti care înseamnă şi “oportunitate, renaştere”. 

2. Vorbeşti despre simbolurile comuniste şi necesitatea reformării? Dar acestea sunt procese fireşti în partidul nostru. Cei care văd bine, observă cum în rândurile noastre vin tot mai mulţi tineri. Observă cum în conducerea partidului, la toate nivelele, apar cadre proaspete şi competente. Observă cum ştim să oferim noi proiecte strategice pentru Republica Moldova, cum ar fi “Programul moldovenesc”. Observă cum promovăm simbolurile tradiţionale, seculare ale Moldovei. Fiţi în aştepare şi veţi vedea că Partidul Comuniştilor se poate reforma şi moderniza ca nicio altă formaţiune de la noi.

 Totodată, priviţi în jur, la celelalte partide şi întrebaţi-vă sincer: oare nu au nevoie ele în primul rând de reformare şi modernizare? Dacă e să facem abstracţie de denumiri, oare nu vedem în fruntea majorităţii partidelor aşa-numit democrate aceleaşi personaje care erau în politică de la începutul anilor 90? Filat, Ghimpu, Diacov, Urechean şi majoritatea celorlalţi politicieni vin din dramaticii ani ai sărăciei şi dezordinii. Guvernarea liberal-democrată de acum parcă a sărit direct din anii 90 în fotoliile puterii. Şi s-a apucat de aceleaşi practici. Dacă e să vorbim de modernizare, le-aş recomanda oponenţilor politici să ia seama la bârna din propriul ochi.

3. Orice partid serios are istorie şi are tradiţii. De asemenea, are şi anumite ritualuri. Cel puţin, Partidul Comuniştilor are şi istorie, şi tradiţii, şi ritualuri, spre deosebire de alte formaţiuni politice autohtone, multe dintre care sunt nişte creaţii de conjunctură.

Eu respect tradiţiile şi ritualurile partidului al cărui membru sunt şi consider că aşa e şi firesc să fie într-o formaţiune solidă.

 Cât priveşte „idolatrizarea”, eu nu îmi creez idoli, şi nici sfânta scriptură nu recomandă să ne facem idoli pe pământ. Dar e cu totul altceva simbolurile. Ştefan-cel-Mare e unul din simbolurile noastre naţionale. Există evenimente-simbol, există şi persoane-simbol.

În timp ce Lenin este unul din simbolurile noastre doctrinare, mă refer la partid. A fost ideologul unei idei originale, care a inspirat la acea etapă o bună parte a omenirii şi nu trebuie să-i atribuim întreaga vină că această idee nu a fost întotdeauna utilizată în scopuri nobile.

lapusneanu says:

May 20, 2010 at 1:42 pm

1.Intr-un interviu acordat agentiei de presa Omega, Vl. Voronin declara recent ca ” actualei guvernari nu ii sunt caracteristice ideile de faurire”. Puteti detalia ,d-le Dodon, care este semnificatia IDEILOR DE FAURIRE in viziunea opozitiei actuale reprezentate de PCRM?

2. Care sunt conditiile necesare a fi indeplinite pentru a se realiza o mai buna colaborare economica intre spatiul romanesc in genere si Federatia Rusa?

1. Pentru o informare mai amplă şi mai de substanţă, vă recomand să luaţi cunoştinţă de ideile expuse în “Programul moldovenesc”. Nu-mi place să polemizez cu persoane care nu se informează, dar înaintează critici şi pretenţii. Nu mă refer în mod neapărat la dumitale.

Presupun că dl Vladimir Voronin a vrut să spună că actualei guvernări îi lipseşte o doctrină de stat de care să se conducă în acţiunile sale. Noi, mă refer la Partidul Comuniştilor, am declarat clar că vedem Republica Moldova drept un stat moldovenesc, suveran, integru, în care domneşte pacea interetnică, ordinea şi progresul. Aceste idei stau la baza oricăror proiecte de făurile. Ce face însă actuala guvernare? Dezbină pe criterii entice, preşedintele şi prim-ministrul se autodeclară “etnici români”, atunci când marea majoritate a cetăţenilor se declară moldoveni, guvernanţii numesc ţara noastră al doilea stat românesc, sau “Basarabia – pământ românesc”. Asta cum se numeşte? Unde s-a mai văzut aşa ceva? Vedeţi aici făurire? Eu personal văd o lovitură gravă adusă statului şi identităţii poporului. Toate acestea demonstrează într-adevăr lipsa de făurire şi o încercare de falimentare identitară a statului pentru anexarea lui ulterioară la România. Şi cu o asemenea stare de lucruri nu mă voi împăca niciodată.

 2. Buna colaborare economică îşi găseşte de regulă originea în buna comunicare politică. Eu nu fac monitoringul declaraţiilor pe linia româno-rusă, ca să vă spun care e situaţia acolo, dar dacă oficialii români şi-ar permite să facă în adresa oricărui stat, cu atât mai mult a Rusiei, declaraţii de genul celor făcute în adresa Moldovei şi a moldovenilor, nu m-ar mira să aibă probleme şi de ordin politic, şi de ordin economic.

petru_c says:

May 20, 2010 at 2:33 pm

De ce nu parasiti partidul comunist?

 Pentru că Partidul Comuniştilor este practic unicul partid care are o poziţie clară şi fermă faţă de valorile identitare ale moldovenilor, este un partid prin definiţie statalist, care întruneşte în sine aspiraţiile diferitelor categorii de cetăţeni, de diferită etnie, stare socială şi vârstă. Consider că PCRM este formaţiunea care îmi permite într-o măsură mai mare decât ar face-o alte formaţiuni să-mi expun viziunile şi să-mi exprim punctul de vedere. Mai bine v-aţi întreba: de ce atât de mulţi tineri vin în ultimul timp în Partidul Comuniştilor? Şi moldoveni, şi ucraineni, şi ruşi, şi găgăuzi, şi bulgari. De toate naţionalităţile. Pentru că există foarte mulţi tineri care doresc să trăiască ei şi copiii lor într-un stat moldovenesc modern, nealterat de conflicte entice şi pretenţii imperialiste anexioniste din afară. Şi unicul partid care răspunde acestor aspiraţii şi le garantează stabilitatea este Partidul Comuniştilor.

 

 Stalinus says:

May 20, 2010 at 3:11 pm

intrebari care vor ramane?
1.d-le Dodon cum se face ca sunteti asa destept?
2.D-le Dodon cum se face ca sunteti asa de frumos?
3.D-le Dodon cum se face ca numai comunistii stiu ce e de facut dar niciodaat cind sunt la putere?

1-2. Cum se face că vă faceţi că nu aţi face faţă unor întrebări mai deştepte pentru răspunsuri mai frumoase?

3. Iată în această întrebare demonstraţi un grad mai slab de informare, comparativ cu precedentele două.

Lecter says:

May 20, 2010 at 3:18 pm

Ca Ministru, ati dat exemplu, deseori, de completa dependenta de Partid si de superiori – Voronin, Greaceanii. Cum intentionati sa scapati de imaginea de marioneta in mina sefilor?

 Sper să fie foarte clar: ca ministru al economiei, am fost în subordonare faţă de prim-ministru, care la acel moment era doamna Zinaida Greceanîi. Şi când spun subordonare, am în vedere respectarea ierarhiei de stat şi gătinţa de a executa directivele privind soluţionarea problemelor prioritare de pe agenda guvernului. Acelaşi lucru se referă la respectul faţă de şeful statului. Sau cineva consideră că în guvern trebuie să existe anarhie?

Vreau să vă amintesc că în Guvernul Greceanîi în particular şi în Partidul Comuniştilor în general există o disciplină organizaţională, care nu este impusă de sus, ci este solicitată şi respectată de toţi membrii, ca ceva normal şi necesar pentru o bună activitate şi rezultativitate. Pentru că în opinia noastră, doar prin disciplină şi prin respect pot fi realizate proiecte majore şi soluţionate probleme serioase. De aceea, nu încercaţi să proiectaţi propriile închipuiri asupra unor persoane, funcţii sau structuri despre care sunteţi insuficient de bine informat. Fără supărare.

Traian Basescu says:

May 20, 2010 at 4:42 pm

Chiar credeti ca Rusia este interesata in rezolvare conflictului transnistrean, desi sunteti un partid pro-rus, sustineti retragerea armatei a 14…

 Ştiu că Federaţia Rusă îşi doreşte o Moldovă prietenoasă şi bine pusă pe picioare. Şi politicienii serioşi din Rusia, şi politicienii din Partidului Comuniştilor au un punct de vedere comun în privinţa următoatelor postulate: cu cât mai multă stabilitate va fi în Republica Moldova, cu cât mai dezvoltată economic va fi această ţară, cu cât mai clar definită va fi identitatea poporului şi statului, cu cât mai asigurate şi paşnice vor fi condiţiile de trai pentru toate categoriile de populaţie, cu cât mai ferm vom insista asupra principiilor de integritate, suveranitate şi neutralitate, cu atât mai trainice vor fi relaţiile dintre statele noastre şi mai avantajoasă colaborarea pe toate dimensiunile politice, economice şi culturale.

 Pornind de la aceste constatări şi viziuni comune privind Republica Moldova, mi se pare firesc şi logic ca Partidul Comuniştilor să promoveze o politică externă de amiciţie şi parteneriat strategic cu Federaţia Rusă, inclusiv în virtutea relaţiilor noastre istorice seculare.

 Cât priveşte problema transnistreană, ar fi naiv să credem că această zonă separatistă poate fi reintegrată în corpul Republicii Moldova printr-o simplă apăsare pe buton undeva în Kremlin. Să nu uităm că timp de aproape douăzeci de ani în stânga Nistrului a fost cultivată o fobie faţă de Chişinău, s-au creat structuri care nu doresc subordonarea faţă de statul de drept, există o neîncredere şi o supărare cumva justificată din partea unei mari părţi a populaţiei, cauzată de stupidul război din 1992, tânăra generaţie de acolo s-a născut şi a trăit în afara jurisdicţiei moldoveneşti şi în afara spiritului de cetăţean al Moldovei. Deci, există mai mulţi factori umani importanţi, care trebuie luaţi în vedere. De aceea, lucrurile nu pot evolua decât foarte lent. Iar cu aşa conducere antistatală, ca cea întruchipată de doi “etnici români”, cum s-au autodeclarat Ghimpu şi Filat, nu e de mirare că cei din Transnistria s-au ascuns şi mai adânc sub carapace.

 Armata ruseacă va fi retrasă într-un sfârşit, şi sigur că orice politician moldovean îşi doreşte acest lucru, dar să înţelegem că retragerea armatei trebuie să fie precedată de apropierea de cele două maluri ale Nistrului, de restabilirea încrederii reciproce, de depăşirea frustrărilor politice şi sociale, de ajustarea normelor de funcţionare a legilor etc., etc. Dacă vom privi lucrurile în toată complexitatea şi profunzimea lor, ne vom da seama că probleme de genul celor ca separatismul transnistrean nu se rezolvă cu creionul pe hartă, cu atât mai mult nu se rezolvă prin înaintarea agresivă de pretenţii şi fluturarea pumnilor.

 Deşi se întrevăd nişte premise foarte interesante şi promiţătoare privind apropierea celor două maluri, în plan politic şi administrativ, ne întrebăm: va putea oare actuala guvernare să promoveze o politică inteligentă de apropiere? Sau, mai bine zis, se doreşte această apropiere? Nu cumva guvernanţii actuali văd în Transnistria mau curând o povară care le dă doar bătăi de cap şi de care ar dori să se debaraseze definitiv, dacă ar putea s-o facă fără pierderi electorale? Aş vrea să cred că nu e aşa. Dar evoluţia lucrurilor arată câtă “cumpătare şi înţelepciune” există în declaraţiile şi acţiunile lor. 

 Fledwood says:

May 20, 2010 at 4:51 pm

Drept multumire pentru cariera “de succes” – ati aderat la PCRM, clar, intrebare:
- De ce nu va incadrati in munca, pentru tara, sau altfel decit la guvernare nu stiti a munci?

 Nu zi hop, pân’ n-ai sărit, nu zi clar pân’ n-ai gândit. Sau pân’ n-ai cunoscut şi poziţia celui la care te referi. Aşadar, cât priveşte aderarea la PCRM. Am spus şi cu alte ocazii că în alegerea politică, trei criterii contează mai întâi de toate.

Primul este compatibilitatea de idei, valori şi viziune. Aici m-am regăsit în multe privinţe în programul politic al PCRM, în „Proiectul moldovenesc” lansat de această formaţiune. Modernizarea ţării, consolidarea statalităţii, promovarea politicilor sociale, flexibilitatea politicilor economice – sunt doar câteva din ideile de bază pe care le susţin întru totul.

Al doilea criteriu este compatibilitatea psihologică cu echipa. Am lucrat alături de colegii din PCRM o perioadă suficientă de timp ca să mă conving că putem colabora împreună şi pe viitor, că ne înţelegem uşor unii pe alţii, că sunt în acest partid foarte mulţi oameni competenţi şi bine intenţionaţi.

Al treilea criteriu este oportunitatea momentului, contexul politic. În această privinţă, recunosc că am aderat la PCRM într-un moment când formaţiunea trece o etapă dificilă în istoria sa. Deci, într-o etapă când este cam nelalocul lui să invoci motivul unei „cariere de succes”. Oamenii deprinşi cu exemple de oportunism se uimesc că am făcut acest pas acum, când nu există niciun beneficiu pentru mine. Eu însă am o altă optică asupra lucrurilor. Pentru mine au fost mai importante primele două criterii – una la mână. Doi la mână – consider că PCRM va mai avea prilej să-şi demonstreze forţa, să revină în prim-planul politicii moldoveneşti şi va oferi un model de partid care ştie să se modernizeze şi să fie în pas cu timpul. Eu văd în PCRM acea forţă care trebuie să ducă până la sfârşit principala misiune a politicului moldovensc – consolidarea statalităţii şi consolidarea identităţii poporului nostru.

Anume aceste scopuri le văd în activitatea mea de politician. Şi ele sunt valabile şi când am fost la guvernare, şi când sunt în opoziţie, şi oriunde şi oricum voi avea prilejul să mă manifest ca politician şi cetăţean. Vă asigur de acest lucru.