Creştinii din întreaga lumea se confruntă cu strategia globaliştilor, orientată spre distrugerea familiei creştine tradiţionale şi a valorilor familiale

Edificarea unei lumi globalizate are drept punct de orientare formarea unui „om nou” şi distrugerea societăţii tradiţionale prin distrugerea institutelor fundamentale ale acesteia, precum ar fi Biserica, familia şi şcoala. Anume aceste 3 institute păstrează şi transmit din generaţie în generaţie valorile fundamentale ale poporului – constanta sa spirituală, care asigură poporului o stabilitate socială relativă, un echilibru şi o dezvoltare a vieţii naţionale. 

Spre aceasta sînt orientate tehnologii concrete, o parte dintre care au menirea să schimbe conştiinţa socială, iar altele – să schimbe legislaţia prin amendamente corespunzătoare în spaţiul informaţional, educaţional şi legislativ al statului în care acestea acţionează.

Ideologii ideii de globalizare, care tind spre crearea unui guvern mondial, depun toate eforturile pentru a slăbi suveranităţile statelor naţionale şi a le reduce numărul populaţiei băştinaşe. În acest scop sînt promovate practici de „planificare a familiei”, „justiţie juvenilă”, “educaţia sexuală” în şcoli şi “propaganda educaţiei sexuale”, precum şi  toleranţa faţă de homosexualism şi alte perversiuni sexuale.

În prezent, familia tradiţională este supusă celor mai masive atacuri, obiectivul cărora constă în denaturarea şi lichidarea înţelegerii tradiţionale a familiei şi căsătoriei ca o relaţie legală între bărbat şi femeie, încheiată în scopul creării unei gospodării comune, a naşterii şi a educaţiei copiilor.

Pentru distrugerea valorilor familiale sînt atrase tehnologii concrete precum feminismul,  dreptul de gen, protecţia minorităţilor sexuale şi justiţia juvenilă. Obiectivul globaliştilor prevede excluderea din legislaţia naţională a noţiunilor tradiţionale de căsătorie şi familie. Scopul final al unei astfel de strategii prevede formarea unui om nou: a cosmopolitului şi a consumatorului.

O îngrijorare deosebită o reprezintă şi prolema justiţiei juvenile. Acest sistem, format în Europa pe platforma filozofiei umanismului, este calea directă spre distrugerea familiei. Ideologii doctrinei juvenile consideră că un copil comite o faptă contravenţională pentru că a fost forţat de condiţiile vieţii, iar modificarea celor din urmă ar scădea eventualitatea comiterii infracţiunii.

Abordarea juvenilă a protecţiei copiilor reiese din prezumpţia vinovăţiei părinţilor. Familia este apreciată drept un „teren periculos”, pe care copilul este ameninţat de tot felul de pericole. De aceea, pentru ca părinţii să nu-i nedreptăţească pe copii, viaţa familială trebuie să fie ţinută sub control.

Astfel, din perspectiva justiţiei juvenile, familia în care s-a născut copilul nu are nici o valoare. Familia este un „simplu mediu”, în care se desfăşoară viaţa copilului. De acum înainte, dacă persoana stabilită de stat cu împuterniciri de observator dinafară stabileşte că aflarea unui copil în cutare sau cutare familie nu-i este „utilă”, îl poate lua pe copil din această familie şi transmite unor alte persoane mature, care „vor ţine cont mai bine de interesele copilului”.

În viziunea filozofiei juvenile, copiii aparţin nu părinţilor, ci statului care îi administrează ca pe bunuri de valoare. Părinţii doar pot crea impedimente în încercarea de a declara drepturile asupra copilului. De aceea, în scopul minimalizării acestei influenţe din partea părinţilor, copiii sînt instruiţi să lupte pentru propriile drepturi (împotriva părinţilor şi a învăţătorilor), iar în calitate de arbitri să atragă statul şi organizaţiile pentru apărarea drepturilor copiilor.

În rezultat, se pierde încrederea reciprocă a copiilor şi celor maturi, dragostea este înlocuită prin norme de drept, iar familia încetează a mai fi un teritoriu privat, transformîndu-se într-un teren de acţiuni sociale active.

Preluarea copilului din familie poate avea loc din cele mai diferite motive. Astfel, acest act se poate produce pentru că în apartament se află animale domestice sau copilul execută lucrări de curăţenie în casă, de exemplu spală vesela după ce a mîncat. Doar în Franţa, începînd cu anul 1957, circa 2 milioane (!) de copii au fost preluaţi de la părinţi absolut normali, motivele fiind cele indicate mai sus. În Norvegia, în anul 2011, organele de tutelă au preluat din familii normale peste 12 mii de copii. „Legea cu privire la protecţia copiilor”, adoptată în Finlanda, îi atribuie lucrătorului social dreptul de a prelua copiii din familii fără a avea pentru aceasta hotărîrea de judecată sau a anchetei, doar reieşind din „simţul de îngrijorare” pur subiectiv, pe care îl are lucrătorul social.

Modelul occidental (finlandez) al justiţiei juvenile a fost introdus şi în Ucraina, ceea ce era categoric contraindicat pentru o ţară unde majoritatea populaţiei trăieşte sub pragul sărăciei. Or, anume sărăcia, de regulă, este principalul argument al lucrătorilor juvenili pentru preluarea copiilor din familii şi transmiterea acestora unor cupluri înstărite, dar fără copii, inclusiv cuplurilor homosexuale.

Cinismul deosebit al unei astfel de abordări îl constituie faptul că statul, în loc să creeze condiţii normale pentru viaţa cetăţenilor proprii, preferă să schilodească destine omeneşti, să aducă necaz în familii, lăsîndu-i pe părinţi fără de ce au mai sfînt – copiii lor. Cei care procedează aşa nu se gîndesc absolut deloc că luîndu-l pe copil din sînul familiei, fie ea chiar şi săracă, şi  punîndu-l într-o „colivie de aur”, astfel considerînd că îl “salvează”, acesta devine cel mai nefericit copil din lume.

Principalul scop al justiţiei juvenile este distrugerea raporturilor familiale, provocarea antagonismului între copii şi părinţi şi, în final, împiedicarea părinţilor de aşi educa copiii în conformitate cu propriile convingeri şi tradiţii.

Justiţia juvenilă trebuie să fie privită într-un complex cu alte tehnologii totalitare de formare a omului de tip nou – a cetăţeanului lumii globalizate, care nu are interes pentru nimic, cu excepţia propriei persoane şi a propriilor instincte egoiste. De fapt, justiţia juvenilă reprezintă un sistem privatizat de comerţ cu copiii. Este un proiect evident anti-creştinesc, care tinde spre ruperea ultimelor tradiţii familiale şi morale ale societăţii.  

În documentele lor oficiale, bisericile creştine din multe state ortodoxe se opun acestei strategii, aceste probleme se soluţionează la nivel legislativ. În Moldova, forţele care se pronunță în sprijinul valorilor familiale, cer anularea Legii „Cu privire la asigurarea egalităţii” şi pentru interzicerea oficială a propagandei homosexuale. Aceste iniţiative sînt susţinute de majoritatea cetăţenilor din Moldova.

Este necesară stimularea familiilor cu mulţi copii, chiar şi prin achitarea unor „salarii familiale” pentru familiile cu mulţi copii. Se cere elaborarea de programe naţionale pentru tratarea infertilităţii şi de prevenire a avorturilor. Trebuie să fie majorate indemnizaţiile pentru îngrijirea copilului pînă la vîrsta de 3 ani. Se cere majorarea numărului de locuri în grupele de creşă din cadrul grădiniţelor de copii. Sînt necesare programe de asigurare a familiilor tinere cu locuinţe accesibile şi de prevenire a abandonului copiilor.

Toate aceste aspecte necesită alocări bugetare semnificative. Dar nu e cazul să se facă economie pe viitorul lumii creştine, pe viitorul întregii omeniri.  

 

Versiunea imprimare

Postări recente

Вы можете отметить интересные вам фрагменты текста, которые будут доступны по уникальной ссылке в адресной строке браузера.